am mâncat azi covrigi calzi, înmuiați în iaurt,
iarăși mi-am amintit de clipele petrecute alături de tata,
îmbrăcați în pufoaice de pescăruși tăcuți,
se întâmpla să fie toamnă, cădeau pe lângă mine
frunze de castan rupte din cer,
aparatul dentar îmi zgâria gingiile
nimic nu avea un final.
din căști se aude Duran Duran,
țin minte că ai mei dansau pe piesele lor,
totul se învârtea în jurul palmelor,
aveau ochii închiși unul în pleoapa altuia
și petreceau la ceaiuri
încheiate în beznă.
n-aveau e-mail, mobile, laptopuri,
se furișau în cămășile de noapte
până la poarta mare, ce dădea spre drum,
și se înfășurau în brațe,
mamei îi dispăreau ochii sub nasul tatei,
acum uităm să scriem,
foile rămân albe, nesărutate de cerneală,
devenind în schimb
avioane de hârtie.
am mâncat azi covrigi calzi, înmuiați în iaurt,
în nări mi-a revenit mirosul ierbii de primăvară
și al pământului spălat de nori,
se simțea parfumul adormit
al vremurilor trecute
sau poate că eu sunt prea bătrân
pentru un secol impregnat
cu viteză în sentimente.
E frumos sa-ti amintesti :x
RăspundețiȘtergere