la naștere
ți-au numărat bătăile de inimă
scrijelind pe perete
din respirație în respirație
între cearceafuri
mama ta închidea ochii și spunea rugăciuni
simțea secundele
ca milioane de ani luminoși
urmați de miliarde de ani de întuneric
în țipatul ei
se potriveau toate dramele și greșelile omenirii
și atunci
ai deschis ochii
privind spre suflet
în vechile ode
eroii împărțeau dreptatea ca pe o ofrandă a zeilor
tu îți împărțeai trecutul
între prima gură de aer
și ultima expirație
în tot tumultul ăsta de secunde
priveai spre cer și cereai ploaie
ceață
crivățul din copilărie
când toată casa mirosea a ceară topită
și a liniște
când ai privit prima dată printr-un pahar gol
inima îți era făcută țăndări
în fiecare strop prelins pe cioburi
citeai ultimul zâmbet
ultimul sărut
ultima dată când stăteai pe marginea patului
și priveai cum universul mușca dintr-un măr
și-acum
privești spre albastru și numeri secundele
scrijelești pe perete respirațiile
până ajungi să ai în brațe stele
și chei
și milioane de puncte de cerneală
încrustate în piele
ca o simplă hartă
spre fericire
