stau ascunși mii de sori și scâncete și lampioane
se strâng în brațe scânteile din sobă
printre vene aleargă pustiul spre nicăieri
stăm fiecare în gropile noastre
tranșee trase la indigo
dar cu alt mobilier
în partea asta abrazivă din corp
secătuim timpul de clipe
ne înlocuim durerile cu alte dureri
stau pe strada arterelor toți caii ăia verzi de pe pereți
între fantasme
mirosim pentru o secundă fericirea
picăm în nemurire și ardem scrisori
poze rupte de schije
în partea asta abrazivă din corp
năvălește mirosul de gogoși făcute în casă
stăm pe fotoliul bunicului și avem mainile unsuroase
râdem cu toți dinții
- mai puțin caninul ăla scos plângând -
și bem ceai și jucăm baba-oarba
uneori
scoteam limba la mama
în partea asta abrazivă din corp
ne țineam de degete noaptea
și erau pături multe peste noi
căutam stelele spre copilărie
aici
ne vom întoarce
doar prin noile scâncete
