Parfumul

Esti dependent de parfumul ei.
Inspiri aerul care contine urma aceea de parfum ca un aspirator. Vrei sa tii mireasma aia doar pentru tine. Te simti ca un om ce a pierdut ceva important si acum cauta nerabdator acel lucru. Cauti fara incetare. Ai impresia ca o gasesti, dar momentul urmator ai pierdut-o. Nu stii daca e real sau nu. Te trezesti dimineata si primul lucru pe care il faci e sa cauti parfumul ei. O suni si crezi ca el poate trece prin telefon. Te inseli amarnic, si lucrul asta iti picura venin in ochi. Esti orb. Cauti orbeste ceva ce e la ea. Daca o gasesti pe ea, gasesti mireasma care iti va reda privirea. Esti un orb si cauti in intunericul lumii singura raza de lumina din viata ta. Esti singur si ti-e frica de acest lucru. Pasesti pe o treapta pe care nu ai mai fost. Nu e de piatra, nu e de lemn. E o treapta de fum. Daca o sa calci usor, o sa o treci. Esti orb si ti-e frica sa calci. Iti e rusine de teama ta. Te infurii si atunci te arunci orbeste cu pumnii in treapta de fum care se sparge si deodata cazi. Nu stii unde esti, nu stii daca ai murit sau nu. Si deodata te izbeste parfumul ei. Mirosul acela dulce iti invadeaza plamanii si simti cum inima ta bate mai tare. Negura din ochi se scurge si lumina intra in locul ei. O vezi langa tine, micuta si plapanda. O iei in brate si te gandesti ca ai putea sa o rupi daca o strangi prea tare. Vrei sa o tii mereu in brate. Ti se pare ca o cunosti, dar nu stii nici macar din ce cauza zambeste. Esti un prost. Crezi ca ai invatat sa iubesti cat timp ea a fost plecata. De fapt, tu ai dat inapoi. Ea te-a depasit. Ea ti-a dat palma de care ai avut nevoie. Te-a trezit. Acum, trebuie sa pornesti in urmarirea ei. Altfel, te va considera inferior. Va renunta la tine. Iubirea trebuie traita din plin atunci cand esti la acelasi etaj cu al ei. Se intampla uneori sa fie un decalaj. Daca vrei sa acorzi o sansa iubirii voatre, asteapta-l si pe celalalt. Asta nu inseamna sa ramai acolo o eternitate. Iubirea e un turn cu mii de etaje. Trebuie doar sa te aflii cu liftul la nivelul potrivit. Restul vine de la sine. Un sarut, o imbratisare…poate chiar si o urma de parfum.

Sarpele

August. Soarele explodeaza in fiecare secunda si trimite spre Pamant, ca niste sulite, particulele de caldura. Pe langa casa isi taraste trupul fara de picioare un sarpe gri cu burta alba. Caldura i-a incalzit sangele si acum reuseste sa digere in totalitate mica broasca de aseara. Acum se taraste spre un loc racoros, un loc unde sa simta un pic de umbra. Limba bifurca este ca un baston pentru orbi, calauzindu-l spre o groapa. Ajunge acolo si crede ca acum se poate odihni pana la vanatoarea din acea seara care urmeaza. Deodata, apare un cap deasupra gropii:
- Ia uite, un sarpe! Ptiu, fi-ra-r al dracu' , ce m-am speriat!
Cand se trezeste sarpele din ameteala pricinuita de lovitura in cap se vede inchis intr-un borcan pus in bataia soarelui. Aerul e uscat, greu de respirat. Sarpele se zbate sa iasa, incearca sa scoata capul pe gura borcanului, insa este vazut de OM si acesta ii tranteste un capac, strigand:
- Mircea, tata, vino sa vezi ce am prins!
- Ete un sarpe! Asta de unde a mai aparut?
- L-am gasit in groapa! Cred ca se ferea de soare!
- Pai si daca se ferea de soare, de ce l-ai pus in soare? Si pe deasupra ii pui si capac. Moare ma tata asa! Fa o gaura in capac si nu mai moare!
- Acu’ stau sa ii fac si gaura sa respire! Las’ ca are el aer!
Sarpele tot incerca sa scape. Se dadea mort, cu burta in sus, nu mai facea nici o miscare. Copilul, crezand ca e mort, lua capacul la borcan. Sarpele atata astepta, ridica trupul subtire si dadu sa iasa afara. Nu putu insa pentru ca fu pus inapoi capacul:
- Asa faci hotule? Crezi ca nu stiu eu ce iti poate capatana? Las’ ca te scap eu de aici!
- Ia mai lasa dracului sarpele ala si pune mana sa faci treaba! Toata ziua stai si ori citesti ori gasesti sa faci altceva! ii spuse tacsu nervos. Ce, crezi ca mie imi place sa muncesc? Nu imi place! Da’ ce pot sa fac?
- Lasa-ma macar sa il duc la marginea satului sa ii dau drumul. Macar sa nu moara!
- Du-te, da’ sa vii repede ca nu stiu ce-ti fac!
Copilul, cu borcanul in mana, mergea pe strazi si vorbea cu sarpele:
- Vezi ma prostule, acum iti dau drumu’! Sa ma pomenesti in toata familia ta serpeasca amaratule!
Ajuns la marginea satului, copilul arunca sarpele intr-un tufis. Mirat ca nu pleaca de acolo, copilul lua un bat si incepu sa il impunga pe sarpe, care, plictisit, se ondula cu intreg corpul si cerceta locul cu limba.
Trecand pe acolo, un om cu o undita in mana il intreba pe copil:
- Ce e ma acolo?
- Ce sa fie nene? Un sarpe. L-am gasit acasa si l-am adus aici sa ii dau drumu’ !
Omul, lua undita si il trase pe sarpe pe drum:
- Ce faci nene?
- Ce sa fac? Vreau si eu sa vad cum e sarpele asta!
- Nene, sa nu il omori!
- Nu il omor, stai linistit! si in acelasi timp ii strivi capul in tarana.
- De ce l-ai omor nene?
- Nu te gandesti, ma prostule, ca poate sa il muste pe un copil mic de picior?
- Pai l-am adus aici la vie nene! Cine vine aici?
- Cum cine vine ma? Nu o sa vina ma-ta si tac-tu la cules la vie?
- Ba da!
- Si poate ii musca pe ei!
- Nene, mi-ai omorat sarpele! De ce nene?
- Taci in pastele matii ca nu era sarpele tau! Nu l-ai facut tu!
- Nene, pe tine Dumnezeu te-a facut!
- Pe mine m-a facut mama ma prostule!
- Si pe mama ta cine a facut-o nene?
- Maica-sa!
- Nene, eu am invatat la scoala ca Dumnezeu ne-a creat pe noi!
- Ai invatat prost ma! Nu exista Dumnezeu!
- Ba da nene! Dumnezeu a facut totul!
- In afara de serpi! Pe aia i-a facut ala cu coarne!
- Diavolul adica? Nu mai sunt mic nene, am 13 ani si stiu cine e ala cu coarne! Da’ pe sarpe l-a facut tot Dumnezeu! Si pe Diavol, tot Dumnezeu l-a facut!
- Nu mai spune! Pai si de ce l-a facut ma pe Diavol?
- Ca sa vada Dumnezeu daca il iubim sau il uram!
- Si cum vede Dumnezeu astea ma?
- Prin ce fapte faci!
- Si ce fapte am facut?
- Ai omorat un sarpe! Asta e un lucru rau nene!
- Ce pastele matii spui acolo ma? Cine esti tu sa imi spui mie ce am facut rau si ce am facut bun! Pleaca ma acasa, ca daca iti dau un sut in cur incepi sa plangi!
- Ce ai nene acum cu mine? Pot si eu sa fac fapte rele!
- Si ce fapta rea o sa faci acum ma?
Copilul, fuge si ia undita din mana omului. O tine cu amandoua mainile si apoi o crapa cu genuchiul.
- Pastele matii de copil afurisit! Sa imi iei undita ma ca daca nu te bat pana iti curg muci in loc de sange!
- Pleaca nene, lasa-ma in pace!
- Ce ai zis ma? Sa plec? Unde sa plec ma? Hai pana la ma-ta, sa ii zic ce mi-ai facut!
Copilul, se smuceste din mainile omului si incepe sa alerge. Cand ajunge la cincizeci de pasi de el ii striga:
- Auzi ba! Dumnezeu iti da dupa cum dai! Pleaca dracului si prinde peste cu mana goala!