Ziua 7: Duminică

pe Nina o cunosc de mic
între noi s-au strâns legături și s-au dizolvat funii
undeva
soarta ne-a lipit unul de celălalt prin lucruri simple
azi e duminică și privim cerul
îmi vine să sparg tăcerea cu un baros
și să o adun în pietre sfinte de iubire
în poze alb-negru cu noi doi și un balon spart
în  fiecare punct din retina mea din creierul meu
Nina are strălucirea fiecărei epoci
ultimele raze de soare se strâng între firele de păr și ureche
buzele ei sunt curbe roșii perfecte
călcâiul stâng - o linie rotundă precum un măr copt
închid un singur ochi și tac

îmi amintesc de prima zi
era într-o luni undeva în vară
stăteam în părți diferite ale mesei și sorbeam limonadă
într-un tricou portocaliu și o salopetă albastră
Nina se înălța în mintea mea precum un discurs mobilizator
precum un sunet liniștitor și unic
de atunci
au mai trecut încă cinci zile
ne-am întrecut în zâmbete și în culori
am recontruit fiecare sentiment și i-am dat amprentele noastre
Nina se mai bosumfla și pufnea pe nări a parfum
îi sărutam alunițele de pe gât o luam în brațe
ea se întorcea spre mine și mă privea în ochi
rămâneam frumoși

și-acum
acum s-a închis săptămâna aceasta
în mintea mea
Nina a dezasamblat și a recreat lumea în jurul ei
s-a întins printre pături și așteaptă noaptea
*aș vrea să adorm
ținându-te lipit de mine pentru totdeauna*

Ziua 6: Sâmbătă

Nina s-a apucat de gătit
în fiecare după-amiază taie roșiile în mici cubulețe
mărunțește frunzele de busuioc
fierbe legumele carnea fructele
la final
linge lama cuțitului îmbrăcată în arome
se așează pe scaun spune rugăciunea cu ochii închiși
sub buzele ei toate ingredientele se transformă în ospețe
ciugulesc din fiecare farfurie ca un pustnic
ea tace înghițind mirosul

rămânem la masă
gândiți-vă că scena asta durează zece minute
respirați acum toate aromele copilăriei
o zecime de secundă ne privim în ochi
eu cu cel de dinaintea copilului din mine
eu cu cel mai cărunt dintre toate vârstele mele
Nina m-a legat de trecut și de viitor
ca și cum ai lega strâns un cotlet de porc cu o sfoară
pentru a fi pus la afumătoare

terminăm
lângă noi se prăbușesc lingurile furculițele cuțitele
o simfonie metalică se ciocnește de porțelanul ciobit
cârpa de masă are urme de iaurt și sos și tort
și frișcă și verdeață și plăcintă cu mere
închin un ”Doamne-ajută”
Nina șoptește
”Amin!”

Ziua 5: Vineri

*abia așteptam să vină week-end-ul
am chef să bem un vin și să rămânem frumoși*
Nina se răsfață iarăși precum o pisică leneșă
abia am așteptat week-end-ul
să stau lângă ea să îi miros pântecul
în înserarea de acum
părem două umbre înlănțuite căutând perfecțiunea
ne julim genunchii palmele degetele vânătăile
începem să râdem și să privim copacii înverziți
în parcarea din spatele blocului liniștea e mai respirabilă
uneori
am impresia că minutele de tăcere sunt de fapt ore
sau că noi uităm să mai îmbătrânim

și-atunci încep să îi respir pielea
caut mirosul cald al buzelor și al umerilor
o îmbrățișez și Nina îmi sare în spate
începem să râdem amândoi și să privim spre orizont
degetele ne devin pensule și desenăm istoria
aici avem primul sărut aici avem prima noapte
în colț lângă soare e cafeaua de luni dimineața
căutăm să ne completăm ideile ca doi înfometați
de cinci zile
versurile noastre își caută ritmul

obosiți
ne bem ceaiul într-un colț al patului
se roagă de mine să îi mângâi călcâiele tălpile
între două atingeri de palmă reușesc să îi sărut coapsa dreaptă
carnea ei se lipește de carnea mea
se lasă tăcerea între omoplații noștri
Nina adoarme cu urechea pe inima mea
doamne
cât de bine îi aud șoaptele

Ziua 4: Joi

e tăcere aici

m-am îmbrăcat în liniște cu pătura ei

aștept să îmi deschid ochii privind spre capătul patului

Nina respiră fuge de colo-colo

în privirea ei pot citi fiecare vers de dragoste

din toate epopeele scrise și nescrise 

respirația caldă mă lovește precum un zid de foc

astăzi mai stăm în pat două minute în plus

în care ne luptăm cu ideea plecării în alte direcții

Nina vrea să coboare

să își tragă peste picioare șosetele portocalii

o țin de tricou *mai stai puțin nu e nici măcar ora de cafea*

începe să râdă pleacă eu îmi lipesc nasul de perna ei

miroase a somn și a cald și a piele 

îmi spune să dorm eu casc mă întind în parfumul ei

aștept sărutul de dimineață peste patruzeci de minute

luminile se joacă pe spatele ei 

unde liniile par drumuri către rai și către iad

mi-am întors privirea spre fereastra goală

întunericul s-a ascuns sub tocul ușii deschise

și iar plecăm în aceeași ordine

ne sărutăm mai apăsat pentru restul de ore cât nu ne vedem

mă simt mai mizerabil decât ultimul cerșetor

caut cu privirea toată imaginea cu ea

atunci când mușcă din felia de pâine

când își pictează ochii când soarbe cafeaua 

când își aruncă pe ea geaca de piele întoarsă

privesc minutarul negru din ceasul spart

pe drum

lovesc pietrele cu piciorul ca să mă răzbun

Ziua 3: Miercuri

uneori
Nina îmi spune totul în față
mai ales miercurea când suntem stresați
fiecare căutând o depresurizare a propriului organism
eu privesc spre podeaua balconului și tac
cumva
iubesc tonul vocii ei atunci când e tăioasă
precum o bucată de diamant alb
citesc acolo sentimentele bubuindu-i prin pori
caut să o strâng în brațe fără să iau aminte
de modul cum tace brusc de modul cum respiră
de modul cum își îndreaptă spatele desenat de mine
cu fiecare unghie a degetelor

în lumina apusului
primăvara de acum se topește
Nina mă îmbrățisează mă joc cu părul ei
vedem prin ferestrele blocului de vizavi
reflexia noastră ciobită în zeci de unghiuri
căutăm buzele ca după o lungă despărțire
*aș vrea să înceapă o ploaie mocănească acum
să ieșim afară să răcim să ne tratăm cu ceaiuri dulci*
ne întindem în pat și privim documentarele despre război
ascultăm melodii și ne fixăm unul în privirea celuilalt
ni s-au calmat inimile până la sincronizare

iar noaptea
noaptea devenim lipiți o trag de păr când vreau să mă mișc
fiecare stă pe jumătatea lui de pat și ne ținem de mâini
printre cearceafuri îi aud șoaptele calde
închidem geamul televizorul sunetul
îmi încleștez palmele pe mijlocul ei
iar Nina
Nina stă în fața mea și râde
restul se dizolvă în simțuri

Ziua 2: Marți

patul e prea rece
încă sunt amorțit în fiecare tendon
am ochii roșii mă ridic din pat dau drumul televizorului
cafeaua nu e făcută și mă aștept din clipă în clipă
să apară de sub pătură chipul Ninei
dar azi
azi îmi beau cafeaua singur
privesc teancul de tricouri și cămăși
o să le calc mai încolo sau poate mâine
lângă ele sunt foile unde îmi exersam semnătura
unde Nina croșeta cu pixul roșu niște dungi adânci
uite
în colț s-a semnat cu numele meu
apoi am tăcut amândoi și ne-am privit
secunda aceea înghițise tot timpul și toată lumea

abia îmi simt picioarele desculțe
parchetul ăsta e rece
mă așez pe fotoliul din colț închid ochii
Nina apare lângă masa neagră și crăpată
își face exercițiile se dezbracă fuge la duș
în fiecare secundă adulmec urmele parfumului ei
precum  un câine de vânătoare închis în cuști de oțel
deschid ochii doar golul îmi umple retinele
uite
acum e opt și doisprezece minute
Nina s-ar încălța și ar pleca spre birou
ar da cu picioarele în lift și-ar face rugăciunea
uneori
mă văd și pe mine acolo zâmbind
colectând poze mentale ca un fotograf
cu degetul blocat pe declanșatorul vechi

iar ziua asta trece greu ca un val de noroi
prin sunetele lovite de fereastră văd noi forme ale iubirii
Nina e pe acolo pe undeva și îmi scrie
acum mănâncă acum pleacă acasă acum se duce la duș
acum stă întinsă în pat acum adoarme
eu mă ridic din fotoliul ăsta tâmpit
îmi las tendoanele amorțite și cana de cafea nespălată
patul ăsta e prea rece
adorm ținând în palmă
bătaia de inimă din pieptul Ninei.

Ziua 1: Luni

abia aștept week-end-ul

să stau întins lângă tine să îți miros pântecul

să analizez fiecare fir de păr fiecare venă 

să îți privesc liniile ochilor formând simboluri egiptene

Nina mă asculta pe balcon

sorbea din cana plină de cafea zâmbea

era luni dimineața iar noi molfăiam o bucată de ciocolată

știam că o să ne vedem mai rar 

îi șopteam în fiecare minut că o iubesc îmi răspundea

între noi se învârtea o funie tăioasă

mai sunt cinci minute și plecăm în direcții diferite

și peste alte cuvinte

mă trezeam adormit într-un vagon de metrou

pe încheietură aveam parfumul ei mereu al ei

stăteam cu palmele lipite de față și mă drogam așa

lumea era la fel de amorțită ca un șuierat de crivăț

iar în mirosul acela revedeam toate îmbrățișările

fiecare cățărare în brațele mele fiecare fericire

îi vedeam pumnișorii agitați în aer privirile dezamăgite

se recompunea în fața mea

Nina de acum jumătate de oră 

Nina de acum o săptămână

Nina de acum șase luni

Nina din fiecare zi

am ajuns în alt univers

urmează stația costin georgian

cu peronul pe partea stângă

jumătatea cealaltă de bucurești

rămâne lipită de Nina

iar Nina

Nina rămâne lipită de mine cu funia imaginară

creată în cafeaua din fiecare dimineață

felieri

aș vrea să stau în întuneric
sa trag peste cap pătura transpirată de noi
între sufletele noastre
au crescut lanuri de lalele
în martie totul miroase a ploaie
soarele s-a închis în croncănitul ciorilor
în frunzele nepocnite în rugăciunile albe în palme
ceasul s-a spart la întâlnirea minutarului cu secundarul
și totul și nimicul s-au îmbrățișat în mine

de când ai plecat
am rămas îmbrăcat cu aceleași haine în același scaun
prin fața mea s-au perindat lumini și sunete
în buzunarul stâng am găsit cheile cu breloc
mi-am secționat creierul în felii subțiri de amintiri
toate sunt colorate și poartă amprenta pașilor tăi
pe încheietură am picăturile de parfum
se adună moliile și îmi mestecă pielea
pânza dintre corp și aer se destramă în petale de lalele
în aburul expirat de plămânii mei după un sărut pe gât
în sunetul leneș scos de tine dimineața
atunci când palmele mele se lipeau de mijlocul tău
atunci când mă adăposteam în brațele tale mirosind a lapte

și acum rămân aici
am în stânga paharul de vin și cel de apă
mă decid să beau până orele devin zile
până zilele devin secunde iar drumul ți se face mai scurt
o să torn în mine și o să hibernez până la venirea ta
precum fac broaștele atunci când se apropie iarna
precum gândacii răsfirați în fiecare cotlon al camerei
unde acum am trasă peste cap
pătura noastră mirosind a transpirație.