*uite cât de repede se mișcă norii*
norii din ochii Ninei se rostogoleau greoi
îi simțeam mirosul de ploaie scursă pe gât
undeva
în inima ei se crăpaseră pietrele să înghită apa
eu tăceam simțeam fulgere pe umeri
și tunetele liniștii mângâindu-mi timpanele
Nina era acolo și nu era aici
noaptea se închidea în zi iar noi tremuram pe balcon
încercam să îi ating mâinile
palmele astea mici și parfumate
ignoram vântul rătăcit prin părul meu
eram mai simplu decât punctul de final
și-atunci am știut
Nina și-a agățat de mine viitorul și eu trebuia să lupt
să-mi jumulesc carnea de pe degete să fiu retransformat
să aștept asfințitul pentru fiecare rugăciune
să îi aștept sărutul mângâierea să simt conexiunile
am tăcut mai departe și am păstrat totul pentru mine
ce rost ar avea să știe omul care sunt acum?
în rest va fi liniște
eu îi voi face ceaiul ea va țopăi în pat
ne vom ajuta la curățenie vom adormi împreună
vom face poze vom găti vom pleca
discuțiile vor curge și ne vor transforma
în păsări de noapte ciudate
în pisici certărețe în apropiați în ăndrăgostiți
în oameni mai buni
în general ne vor transforma în aceeași noi
cu alte piei și alte gânduri
