am în gât marul lui adam
îmi pipai coastele colcăind a viermi
dumnezeu mi-a zdrelit toate oasele fără să-mi ceară
socoteală
nu-mi ies la număratoare le calculez iarăşi
una e lipsă încerc să o caut printre cearceafuri
pe noptiera burduşită de cărţi ochelari şi funde
astea sunt lucrurile tale
biblia mea a căzut sub patul de stejar primit de la
părinţi
astă-seară e prea multă ceaţă în oraş
de parcă tot aburul ar ieşi din plămânii tăi odată
catifelaţi
stai pe balcon înduri frigul fumezi pall mall vândut la
bucată
sunt chestii minore din viaţa noastră
te iau în braţe şi-ţi număr oasele începând cu rotula
tremur iarăşi ca ultimul creştin rămas în viaţă
te-ntorci cu spatele la lume
îmi zâmbeşti învăluită în fum
mi-am săgetat undeva sus lângă frunte o coroană cu spinii
tociţi
faţa mi-e inundată de sânge tu râzi în continuare
mi-am căutat fericirea prea mult timp azi am găsit-o
într-un maldăr de rufe vechi şi oase putrezite
uite
pe parchetul decorat cu lumânări şi petale
se naşte un lac aburind cu toate memoriile imaginile
clipele
în jur sunt sute de cuvinte adresate unul altuia
coastele mele renasc oameni noi
iar tu cea îmbrăţişată de ceaţă râzi ca o dementă
râzi până când maxilarul devine expresie a nebuniei
ai o cruce apărută pe obrazul pudrat cu zăpadă
privesc spre pâmăntul din care am ieşit
aud ultima bătaie de inimă a frunzelor
îţi aud sunetele plămânilor
expirând păcate
expirând ceva redescoperit după secole întregi de
migraţii
prin deşertul iubirii am descoperit edenul
te-am adus la nemurire în camera asta a noastră
unde se învârte tot centrul vieţii transfigurat în
suferinţă
din gâtul meu ies sunetele a mii şi mii de păcătoşi
arunci coasta mea ca pe-un obiect straniu şi termini tot
fructul
eu
eu am în gât mărul lui adam
îmi pipăi coasta neatinsă de unghia lui dumnezeu
o fixez printre celelalte toată pielea îmi trosneşte
mă simt intact şi necunoscător
am ochii injectaţi cu apocalipse trecute
mă sufoc cad în genunchi şi râd continuu
privind cum te întorci în deşert.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu