fă-mă să par dezgustătoare
îmi spunea Nina,
iar eu mușcăm din coapsele ei,
miroseau a iarbă putredă,
pe lângă genunchi,
oasele sclerozate
îmi mutilau obrazul,
lăsând urme de cretă,
mâinile ei
îmi sărutau gulerul cămășii,
parcă simt și acum
urmele de parfum greoi
lovindu-mi coastele
în vârtejuri atomice.
mă ridicam în suflet,
Nina era și ea acolo,
îmi masa umerii
cât timp
eu citeam din Paler
(Viața pe un peron)
și apoi
își ștergea rujul
pe colțul rochiei cu buline,
roșie precum buzele mutilate
de atâtea atingeri
cu bucățile de piele
staționate între pieptul meu
și sânii ei.
nu mai aveam suflu uneori,
luam între degete
creionul mușcat cu drag
și îi desenam mustăți
așa, în joacă,
umbra ei se preschimba
într-o mâță,
unghiile îmi pătrundeau în carne
și înlocuiau cartilaje
și oase crăpate.
peste toate astea
s-a depus rugina,
Nina a plecat din camera mea,
o nouă noapte
mă așteaptă
înconjurat de o pernă,
un cearceaf
și o pătură
căptușită cu vechi poze
pe spatele cărora scriam mare,
lăbărțat,
cuvinte amintite
din caietele cu poezii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu