miercuri, 27 ianuarie 2010

Sentimente pe o foaie...



As vrea sa incep aceste randuri cu 2 cuvinte "Te iubesc!"...

De fapt,as vrea ca toata aceasta foaie sa fie compusa din aceste 2 cuvinte...A trecut un an peste noi cu bune si cu rele.Te-am facut sa suferi atunci cand nu meritai. Nu incerc sa imi pun cenusa in cap. Sincer,stiu ce am facut. Stateam acum si ma gandeam ca lacrimile tale puteau fi transformate in zambete. Puteau fi evitate daca stiam sa te apreciez cum trebuie. Imi aduc aminte in prima luna. Facem tot posibilul sa ma despart de tine. Iti indeplinisem visul de a fi cu mine. Eram egoist. Cand ne-am despartit stiam ca o sa te doara. Nu am vrut sa iti spun pe ocolite. Am spus drept, ca o lovitura de ciocan. Saptamana "dureroasa" cum o numesc eu, a fost cea in care mi-a lipsit cel mai mult glasul tau. M-am intors la tine ca un caine cu coada intre picioare.
Peste 7 luni,am incercat iar sa fac pe voinicul. A fost un moment de turnura in relatia noastra, cum ai zis tu. Poate atunci a fost cea mai mare prostie facuta de mine. Acolo ti-am pierdut increderea. La fel si iubirea. Atunci mi-am batut joc de munca pe care ma chinui acum sa o fac. Acum imi dau seama ce greu este sa faci acest lucru de unul singur. Pentru asta iti multumesc.
Mi-ai deschis ochii si mi-ai aratat ca iubirea e o munca mai grea decat moartea. Cu moartea cazi la invoiala pana la urma. Cu iubirea trebuie sa suferi, sa plangi, sa cazi, sa incerci sa te ridici si sa cazi inapoi. Am stat 3 saptamani despartiti. Te evitam. Credeam ca asa o sa ma uiti. Crede-ma, si eu sufeream. NU MINT. Stateam si ma intrebau prietenii de tine. Eu le spuneam ca nu-mi pasa. Insa in sufletul meu ceva nu era bn. Iti duceam dorul. Imi era teama sa ma intorc. Si totusi am facut-o. Acum suntem iar impreuna, nu stiu pentru cat timp. Stiu doar ca te iubesc cum nu am iubit pe nimeni, niciodata. Nu vreau sa te pierd, dar nici nu te fortez sa stai langa mn.
Te iubesc enorm!


def leppard - two steps behind
Asculta mai multe audio Muzica

luni, 25 ianuarie 2010

Batjocura


Mi-ai calcat in picioare
Sufletul
Si l-ai scuipat
In batjocura.

Mi-ai palmuit inima
Si ma doare.
Mi-ai taiat venele
Cu un ciob din prostia ta.

Mi-ai luat respiratia
Prin sarutul tau cinic
Si m-ai lasat in intunericul
Ghetarului...



Bruce Springsteen - Streets of Philadelphia
Asculta mai multe audio Diverse

miercuri, 20 ianuarie 2010

Pantofii rosii si cartea pierduta


Ai zarit-o doar o clipa. Ai apucat sa ii vezi doar ochii, acei ochi caprui si mari pe care ii visezi in fiecare noapte, sa ii vezi mana micuta ce tinea in ea o carte galbena, fara nici o litera pe ea. Ai apucat sa ii vezi pantofii aceia rosii ce contrastau puternic cu albul zapezii. Apoi, totul s-a terminat, ca intr-un vis fara inceput si fara sfarsit.
De atunci, speri in fiecare zi sa o mai zaresti, sa te duci la ea si sa o apuci de mainile ei mici, sa o intrebi pe nerasuflate cum se numeste si pentru ce motiv a aparut in fata ochilor tai. Sa ii simti parfumul si sa il memorezi. Sa o saruti.
O vezi intr-o zi urcand intr-un autobuz. E ea! Sigur e ea! Si atunci incepi sa fugi de nebun, rugandu-te ca soferul sa nu inchida usile. Prinzi autobuzul. Te asezi nelinistit langa ea. In imaginatia ta, intrebarile tale erau puse deja. In realitate, nodul din gat se dovedea mai puternic decat credeai. Pana cand, Ea te intreaba, cu un glas usor stins:
-Ai fugit mult, nu-i asa?
Surprins, nu ai timp sa ii raspunzi la intrebare. In lupta ta cu gandurile, vocea ei te-a luat pe nepregatite. Si atunci o intrebi:
-Cum te numesti? Cati ani ai? De ce nu ma lasi in pace?
-Cum adica nu te las in pace?
-De cand te-am vazut, doar la tine ma gandesc. Te vad mereu in minte si nu pot sa te uit.
-Domnule, eu nu am gresit cu nimic...
Dar nu mai apuca sa termine propozitia. O saruti ca un hot, repede. Profiti de faptul ca autobuzul e oprit in statie si cobori in viteza. Ea se uita pe geam si spune:
-Esti un prost! Si mie imi placea de tine.
Peste 3 zile, cautand in biblioteca, dai peste cartea fetei cu pantofii rosii. Incepi sa o rasfoiesti. Dar totul este alb. Doar pe ultima pagina este scris, intr-un colt, cu cifre marunte, un numar de telefon. Il notezi si astepti frenetic sa raspunda cineva. Deodata, in ureche, cuvintele se izbesc de timpan si formeaza acelasi glas stins. O intrebi daca nu cumva a pierdut o agenda galbena. Raspunsul ei este afirmativ. Ii ceri adresa si te duci sa o inapoiezi. Cand deschide usa si te zareste, este mirata. Te intreaba cum ai ajuns sa gasesti acea agenda. Ii spui ca ai gasit-o la biblioteca si ca poate uitase de ea.
In timp ce iti bei cafeaua, ea iti marturiseste ca te iubeste. Radeti impreuna cand va amintiti de intamplarea din autobuz. Apoi va sarutati, privindu-va in ochi...

Vasile Seicaru - Romanta Intre Doua Trenuri
Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Marfarul de vise


Isi ia paltonul din cuier. Deschide usa si pleaca grabit spre gara. In ritmul sacadat al pasilor, isi aprinde o tigare. Trage din ea cu putere, privind rotocoalele de fum ce se alungesc din acea bucata alba ce arde. Se gandeste ca doar asa putea sa se elibereze. Sa plece cat mai departe de ea. Sa nu o mai vada niciodata, sa nu o mai auda niciodata, sa nu o mai simta niciodata. Grabeste pasul si ajunge in gara unde coborau mereu din excursiile lor. Gara unde se tineau de mana si se sarutau, fara sa le pese de ceilalti. Gara unde lumea le parea doar un simplu lucru.
Zareste un tren care pleca, incet, din gara. Era un marfar. Abia tragea vagoanele acelea lungi, ruginite, fara culoare, mirosind a vechi. Se urca grabit si inchise ochii. Tigarea se stinse de la sine. Isi aprinse alta si incepu sa se gandeasca la ea. Apoi adormi. Si in visul acela, se arata ea, plangand de dorul lui. Era imbracata intr-o rochie alba, simpla, rupta. Inainta spre el si il atinse pe gat. Apoi totul era vag. Pe urma se visa pe el insusi, cu mainile pline de sange si cu gatul taiat. In graba, scrise o scrisoare pentru iubita lui.
A doua zi, dimineata, cand trenul opri intr-o statie, mecanicul il gasi mort, cu ochii deschisi, cu o scrisoare in mana si cu sangele patandu-i paltonul cenusiu.
De teama, omul uita scrisoarea in buzunarul lui din salopeta murdara. Peste 3 zile, cand ajunse acasa, isi aduse aminte de ea si o citi:

"Draga mea,
Am fost un las, stiu asta. Mi-a fost teama sa iti spun in fata faptul ca iubirea noastra s-a stins precum o tigara...lent. Nici macar nu stiu care a fost motivul. Poate doar faptul ca atunci cand dormeai langa mine, ma gandeam mereu ca nu ma meriti. Desi acum stiu ca nu era asa. Te-am visat, chiar inainte sa mor. Plangeai si imi spuneai ca ma iubesti. Cand vei citi scrisoarea, eu nu o sa mai respir pe acest pamant. Poate ca vei intelege de ce nu mai sunt. Am visat in continuare, ca fara tine nu pot sa traiesc, nu as avea aer. Si atunci, de teama, am incercat sa aduc plamanii la aer, sa respire oxigenul care este atat de bun. Sa nu crezi ca m-am sinucis. Ar fi o greseala sa gandesti asta despre mine. Am suferit ca am plecat ca un las si nu am suportat gandul ca nu iti voi mai simti parfumul niciodata, ca nu te voi mai tine de mana, ca nu te-as mai vedea zambind. Este destul de greu sa ma gandesc si acum cand scriu asta.
Nu vreau sa mor! Nu vreau sa parasesc aceasta lume, in care toata lumea are un loc alaturi de persoana iubita. Nu vreau!
Visul meu se doreste a fi unul despre iubire. Fara iubire nu putem trai. Fara ea nu respiram, nu vedem, nu auzim, nu simtim. Visul meu se doreste o eliberare a vietii fata de calvarul iubirii. Nu e un mesaj de urmat. Eu asa il vad.

Te iubesc,
Al tau pentru totdeauna
"


Alan Jackson - Remember When
Asculta mai multe audio Muzica

joi, 14 ianuarie 2010

Imi place...


Imi place aceasta dimineata gri, de mijloc de iarna, fara de care nu pot trai. Imi place cand imi beau cafeaua de dimineata, privind dincolo de uriasii cenusii de beton, spre locul unde curcubeul isi incepe asaltul spre cer. Imi place sa simt picaturile de ploaie in inima mea ticaind usor, usor. Mai imi place sa lenevesc uneori, privind spre cer, la norii negri, amenintatori, gata oricand sa reverse un puhoi de lacrimi peste noi, peste oameni, ca si cum ne-ar spala de pacate.
Imi place sa tac si sa ascult, sa simt si sa vad. Imi plac lucrurile simple, insa frumoase. Imi place muzica ascultata in surdina. Imi place sa fiu eu si nimic mai mult. Imi place sa ascult vara greierii, cantand, regasind in cantecele lor doinele romanesti. Imi place iubirea dusa pana la absolut. Imi place singuratatea rece in care ideile se limpezesc.
Imi plac poeziile lui Nichita Stanescu citite seara, langa un semineu incalzit. Imi plac zilele de iarna cand totul miroase a portocala si cozonac.
Imi place primavara cand ma simt iar om. Imi place sa stau si sa iubesc. Imi place sa plang, asta amintindu-mi ca toti oamenii pastreaza inca acea mica parte ce se numeste copilarie. Imi place iubirea de 18 ani, cand totul ti se pare ca este posibil si te crezi cel mai potrivit pentru "Ea".
Imi place gelozia ce dovedeste ca esti indragostit.

Si da, iubesc la nebunie in mijlocul acesta de iarna!


Ca bonus, o melodie de pe cel mai nou album al trupei Guns N' Roses...

Guns N' Roses - Shackler's Revenge
Asculta mai multe audio Muzica

luni, 11 ianuarie 2010

Ascult acum asta...

De vreo doua zile sunt complet absorbit de aceasta melodie. Pur si simplu este un sentiment. Am senzatia ca traiesc prin melodia asta. Poate ca Slash(ex-Guns N' Roses) face aici unul dintre cele mai bune riff-uri de chitara din viata lui.

joi, 7 ianuarie 2010

Nu-i nimic, asta e!


Suntem doar doua fiinte in intreaga lume. Eu si tu. Suntem doar doua inimi, impartind plajele, muntii, apa, pamantul. Ne intalnim mereu, in vis, la malul marii. Alergam de nebuni prin apa, cantam pana cand soarele rasare, tipam ca sa ne auzim prin jungla. Ne sarutam cand suntem obositi, si in sarutul nostru includem si bucatile de sare de pe buze. E un sarut atat de sarat. Mana ta e plina de nisip si, cand ne impreunam degetele, scrasneste. In parul tau, sunt agatate frunze si flori de cires. Eu stau langa tine si de admir. Simt ca ma hranesc doar privindu-te.
Ma pierd mereu pe drumul de intoarcere spre coliba noastra din copac. Si atunci ma uit atent in nisip, ca sa iti simt pasul. Tu stii mereu drumul spre casa. Cand ma pierd, ma gandesc la chipul tau si drumul se arata singur.
Odata, am ramas singur noaptea intr-un colt de jungla, unde licareau niste animale fantomatice. Plangeam. Si apoi mi-am adus aminte de o melodie. O intonam cu lacrimile curgand peste obraji-mi bronzati. Era melodia asta:

Pasarea Colibri - Nu-i nimic, asta e!
Asculta mai multe audio Muzica

luni, 4 ianuarie 2010

Pasarea Colibri - Opreste-ma la tine


Se anunta vremuri frumoase la mine in zona. Precipitatiile vor fi sub forma de Lacrimi de bucurie si Zambete partial acoperite cu Hohote de ras. In partea a doua a zilei se anunta un pic de innorat cu Examenul de Bacalaureat si de Grindina provocata de noptile nedormite. Seara va fi cer senin, variabil in functie de sentimentele mele. Stelele vor sclipi iarasi in ochii iubitei, iar Luna ne va strange pe toti in jurul focului, cantand asta:

Pasarea Colibri - Opreste-ma la tine
Asculta mai multe audio Muzica