ne întâlnim doar la botezuri și înmormântări
ținem capetele plecate să nu ne privim în ochi
ținem capetele plecate să vorbim mai mult cu pământul
- ciontul ăsta negru de colecții de oase și vise
și lacrimi transformate-n noroi -
ne zărim doar când sună toacele
spunem doar bogdaproste sau amin
facem cruci mari în care prindem toate păcatele
- prin cele trei degete unite
căutăm mângâierea lipsă și încrederea dată de cei plecați -
evităm să ne sunăm să ne deranjăm să râdem
ne ținem viața ascunsă în sticluțe mici numerotate săptămânal
pe rafturile unde o dată erau locuri rezervate de zâmbete
acum tronează doar rutina
de a ne îmbrăca de a mânca de a lupta
și pe dinăuntru sângerăm încontinuu
ne întâlnim doar la înmormântări și botezuri
ne zărim când sună clopotele
mai ne amintim de noi doar la paharul de vin
când apusul desenează pe cer altceva
decât negrul și albul și griul
închidem apelul cu pământul
și sunăm să deranjăm
și să râdem
