încă sunt aici

pe scările astea miroase a clor și a ploaie
caut sunetul din urma parfumului
pe Nina o văd o dată la câteva zile
ultima dată era atât de cald
încât soarele părea că se scurge prin părul ei
asemeni unui fluviu tropical scăldat în șoapte
stăteam pe același balcon plin cu scaune negre
ne țineam de mâini și tăceam
printre noi
liniștea părea un val aruncat de mare

încă îmi citesc biblia
e învelită în coperți verzi și are trei sute șaizeci și cinci de pagini
fiecare reprezintă o zi și o ploaie și o noapte și un dor
printre norii ăștia de carton abătuți peste blocuri
mintea mea se cocoață spre ochii Ninei
-culori schimbătoare curgătoare -
îi simt urmele lăsate pe fiecare colț unde apar rândurile ei
am printre degete
fricile și fericirile femeii de lângă mine
am amprentele buzelor ei
am ajuns la ziua în care ne-am aruncat prima dată în mare

încă tremur
soarele se stinge ca o țigară aruncată pe plajă
dintre toate respirațiile din bucureștiul ăsta asfixiat
pe cea a Ninei o aud într-un veșnic monolog
și totul se dărâmă și se clădește
după culoarea buzelor ei
după culoare ochilor ei
după culoarea părului ei
iar eu
eu încă voi fi aici