gânduri

și vreau ca atunci când e liniște în toate oasele
să mă sugrum între respirațiile tale
mai știi
poate oamenii doar așa se îndrăgostesc
fiind prinși între două palme și patru ochi și două bătăi de inimi
stau goi pe covorul grena iar vinul li se scurge pe piept
uneori am impresia că viața e trăită

iar atunci când e liniște și aud cuvintele tale vâjâind prin mine
sfârtec pielea de pe fiecare deget până dau de sânge
așa îmi aduc aminte cât de mult iubesc vocea ta
nu cred că ți-am povestit de păsările negre văzute în dimineața de azi
își puseseră aripile peste șinele metroului
în jurul lor se adunaseră toți îndrăgostiții
numai noi eram prin alte peroane ale sufletului

și totuși
în liniștea din fiecare seară
tot trupul meu se lipește undeva de cea mai apropiată bluză de-a ta
încă am pe unghii umezeala părului tău
iar liniile lăsate de el pe pielea mea sunt la fel de reci
te caut cu aceeași plăcere din fiecare minut
iar în liniștea asta când te țin în brațe și ne rugăm
îmi înmoi gândurile pe sub pat și stau
încă mai sunt răsărituri.

motiv

când ma trezesc
toată camera asta miroase a Nina
jumătatea stângă a tricoului meu cearceafurile păturile
în secolul vitezei de acum
cea mai liniștită oră este la șase dimineața
prins între miile de bătăi ale inimii și secundele de somn
îmi place să adorm și să mă trezesc din cinci în cinci minute
prin ceața asta de ianuarie
privesc femeia întinsă pe covor
caut fiecare urmă de parfum
aici nu am cum să mă pierd

suntem în vagonul doi al metroului
printre toți oamenii ăştia fără fețe
o recunosc doar pe Nina din brațele mele
ne ținem de mâini și mergem prin fiecare coridor
timpul pornește prea repede și ucide minutele
încerc să le prind cu vârfurile degetelor
uit să schimb rutele și privesc spre palmele mele
miros a Nina și a camera asta a noastră
îmi potrivesc căștile și pornesc playlist-ul
mai sunt încă nouă ore

aproape de mijlocul nopții
în liniștea și întunericul din apartament
privesc spre capătul balconului
acolo sunt fotografiile noastre
și fiecare are pe spate aceeași urmă de parfum născută din pielea Ninei
mă întind pe covor căutând siguranța
între cearceafuri și pături și tricourile mele
Nina doarme având părul ud și buzele roșii
când adorm
toată camera miroase a Nina.

matinală

te vreau ca prima vitamină dimineața
acum
când mai sunt nouă ore și ne trezim buimaci și goi
privesc spre capătul zilei de azi sau de ieri
am făcut lucrurile încolăcite în juul palmelor tale
prin camera noastră se lovesc aceeași porumbei gri
eu mă scufund în brațele tale și respir
Îți simt fiecare traumă acolo în tine
s-au întins pagini întregi printre perne și pături și noi
iar tu ești Nina de fiecare dată
femeia mirosind a vară și plajă și munte  și scoici
numai eu mă schimb odată cu lansarea stelelor spre cer

mi-am îndesat în pumni fiecare tabletă de aspirină
îmi încep visele ținând-o pe Nina de un deget
prin părul ei văd glasurile viitorului
știu că în mine se lovesc stâncile de mare
ea e mereu aproape și mă ia în brațe chemând dimineața
sub fiecare felie de nor
ochii Ninei devin aceeași licurici din serile de vară
pe balcon ne suflam unul altuia sufletul și tremurăm
ne amintim de viețile anterioare și ciobim o ceașcă de cafea
între orele de singurătate
m-am gândit la cât de mult iubesc femeia de lângă mine

și-atunci îi sarut umărul
mă topesc în toate oasele ei și renasc acolo
îmi simt trupul jupuit de toate sensurile vieții
iar Nina
Nina e mereu acolo mișcând din acele timpului
încerc să mă reped deasupra buzelor ei
dimineața asta e îmbrăcată în verde
un ceas începe să bâzâie a șase a.m.
o sărut pe Nina printre pastile și ceaiuri
în toată ziua asta de început
am o singură vitamină căptușită în inima mea

liniști urbane

cred că te-am simțit în liniștea mea
mi-am căutat cuvintele potrivite pentru a iubi
uite
în fiecare zi te miști printre venele mele
aseară ai adormit pe undeva prin zona inimii
Îți ascult bătăile inimii și respirațiile și inspirațiile
lăs cântecele de la tine să inunde camera albă și venele roșii
voiam să mă mai întreb dacă nu am nevoie de tratament
tu mă auzi și îmi mângâi corzile vocale
iubește-mă iubește-te
Nina mă strigă în fiecare clipă a zilelor de iarnă
îmi spune să nu uit de lucrurile noastre
de jucăriile kinder adunate de cănile pentru vin fiert
de animalul de pluș lăsat pe noptiera ei
este o broască țestoasă cu un singur ochi rămas

și acum stăm amândoi întinși între cele două capete de pat
ne zvârcolim inimile una peste alta
prind între degete șuvițele de păr ale Ninei
undeva
timpul a uitat să mai curgă spre infinit
stă și privește prin mine la femeia cu ochii închiși
o iau în brațe și îi sărut fruntea
pe aici simt toată căldura cum i se transmite in corp
caut cu mâna liniile Ninei de sub cearceaf
sunt toate acolo așteptând
printre secunde las mâinile ei lipite de spatele meu
am într-o palmă un sărut

cred că Nina e liniștea mea
prin fiecare zi care trece îmi caut echilibrul în buzele ei în timpul ei în privirea ei
astăzi am sărutat-o doar de trei ori
de multe ori îi duc dorul între orele 9 și 18
atunci
la mijlocul zilei cand ești prins între milioane de bătăi de inimi
iar tu
tu depinzi de una singură care circulă cu același metrou ca și tine
dar in direcții opuse
și paralele
iar liniștea asta pe care o simt
este Nina dormind pe mine 
până la metroul de a doua zi