spontaneitate

aș vrea să îți mai scriu prin piele
aseară
mă dureau urmele unghiilor tale
stăteam într-un colț de pat și priveam întunericul
între noi doi erau doar foile de cearceaf
uitasem să opresc ceaiul de seară uitasem să mănânc
uitasem să citesc sau să casc
printre cele cinci dungi din antebrațul meu
priveam fiecare greșeală ca o gură de balaur
îmi înecam respirația în analize și calcule

și ne vedem din ce în ce mai des
prin părul tău tuns scurt privesc mai bine umerii
liniile tale se completează cu fiecare peisaj din lume
am în față o sticlă de bere și un laptop murdar
caut să îți tastez iubirea prin orice mod
am sunetul pielii tale imprimat pe fiecare nerv
știi
mâine e ziua noastră și noi devenim unul
am în vene senzația infinită de mai bine
când îți strângeam aseară degetele în pumn
reușisem să îmi relaxez tot corpul
uitasem să fiu greșit

și uite
dimineața am plecat la magazin la ora 6
am simțit toamna pentru prima dată pe acest an
voiam să își spun de lucrul ăsta neînsemnat
să mă îmbrățișezi și să îmi încălzești pielea gâtului
și tu
tu ai făcut asta
m-ai făcut să zâmbesc între exerciții
bună dimineață soare buna dimineața
dar totuși
aș vrea să își mai scriu prin piele

un an de echilibru

uite că s-a apropiat iarăși toamna
noi doi stăm în capetele separate ale balconului
printre
atârnă frânghii pline de haine vechi
aici avem salopeta și maieul portocaliu
pe cealaltă e tricoul meu alb și jeanșii rupți
în mijloc sunt poze cu noi întinși pe plajă urcând pe munți
supărați botoși fericiți plânși uzi
sunt frânturi de timp când ne sărutam ne strângeam în brațe
când zilele păreau nopți aiurite și căldura se dizolva în frig
iar vara părea departe și iarna prea scurtă

acum suntem doar noi doi
aici s-a lăsat răcoare și croncănit de pescăruși
apusul ăsta de azi seamănă cu cel de anul trecut
Nina e aceeași și schimbată în întregime
eu am ochii mai calmi sufletul mai încrezător mintea mai limpede
am respirat un an alături de ea
și viața mi s-a metamorfozat în trăire
peste tot sunt tatuate amprentele ei
acum miros a femeia din celălalt capăt de balcon
îmi las gândurile să adune fiecare parte din chipul ei
Nina se-ncruntă se strâmbă scoate limba și râde
devine copilăroasă și soarbe vinul din pahar
în curentul de aer din balcon
ea este cea mai frumoasă femeie din lume
venele îmi tac și așteaptă

într-un fel
pot spune că am împlinit un an
printre cearceafurile din camera Ninei
continui să suflu încet în lumânări și să îmi fac rugăciunea
Nina își prinde părul și mă sărută pe umăr
cască precum pisicile regale privește paharul gol
prin cioburile lui se vând reflexii de buze și degete
eu cumpăr toate amintirile cu ea și le împăturesc în tricouri și parfumuri
în ritualul acesta ne aruncăm pe saltea și privim tavanul
umbrele degetelor noastre se transformă în trupuri
în coaste atinse de alte coaste
în piele sărutată în ochi în mâini și coapse
în același eu și în aceeași ea
într-o balanță unde peștii sunt gemeni
și sunetele se adună în fiecare poză atârnată de balcon

de mâine pășim spre doi