Asculta mai multe audio diverse
De la un timp
visez raci gri,
gheare de vultur sfâşie spatele
presărat cu lacrimi albe,
smulse din cosciug.
Mă ia cu friguri,
delir fără sfârşit
sau început
şi îmi acopăr ochii
cu fâşiile îmbibate
în carne, piele
ori mirodenii egiptene.
Racul gri
săgetează aripile îngerilor
scăldate în braţele mele
şi cad,
ameţitor,
din vârful lumii,
ochii tăi.
Parcă aud
şuieratul lebedelor
în zborul lor
către sânii Africii,
lapte şi miere,
leagăn al vieţii
şi mă lovesc
de văile pietruite
în ritmul sfâşierii spatelui.
Oare moartea mea
îmi trezeşte nevoia primară
de a omorî
raci gri,
gheare de vultur oţelite ?