femeia oarbă îşi spală păcatele fumând
are peste ochi
pansamente galbene din alte vremuri
nepotul ei priveşte cerul şi îi spune despre nori
uite
unul are o formă de motan bunico
altul are o formă de buze crăpate
mai încolo s-a ascuns soarele după unul
e timid azi şi mai încolo o să plângă
o să mergem în casă şi fluturii or să uite să zboare
femeia oarbă zâmbeşte şi tace
printre pleoapele închise îi fug imaginile
pansamentele s-au făcut negre
ia de mână copilul şi pleacă spre camera cu jucării
durerea nu e acolo
de sub bandaje
curg lacrimi colorate în roşu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu