ÎNCEPUT

hai să pornim într-o aventură
să ne trezim în fiecare dimineață în același pat
să ne bem cafeaua la aceeași masă la aceeași oră la același minut
să ne aranjăm sacoul pardesiul sau geaca
pe prima pagină a ziarului ar trona o poză cu croissante și nuci
ne-am încălța cu fiecare "bună dimineața"
umbrele noastre s-ar ghemui în îmbrățișări repetate
ne-am săruta verighetele albe
în spate am căra rucsacii gri și roșii
de data asta poate vom încuia și ușa apartamentului

și-aici 
ți-aş cere să râzi mai mult să respiri să rămâi mândră
dintre toate stâncile rostogolite sub palma ta
ar crește flori de colț și bujori de munte
ai avea buchetul de nuntă pregătit sub marea aia de curcubee și culori de toamnă
un singur foc de tabără s-ar avânta pe creste
din noi ar chiui văile a dor și iubire
prin cer s-ar încorda norii a gemete și tunete și fulgere de fotografii calde
iar vinul fiert ar curge printre rochia ta de mireasă
și cravata mea tăiată de jnepeni

hai să pornim într-o aventură
caută în pielea mea mirosul tău
prin camera asta plină de inele sunt pierdut
îmi caut echilibrul privind imaginile din trecut
tu cățărată pe lanțuri
tu privind apusul în creastă
tu zgâriind cu bocancii o bucată de iarbă
tu eu
noi
împreună
un fel de om lipit cu alt om într-un cort de mărimea unei inimi
din fiecare șoaptă se formează o singură întrebare:

"Vrei?"

Nina munților

termină cu prostiile
mai bine pregătește rucsacul bocancii cortul
hai să plecăm pe munte să fluierăm pe creste
în oraș
vântul e uscat și miroase a beton ars
ne urcăm în primul tren cotit spre natură
Nina mă strânge în brațe și își strânge bentița pe cap
un șuierat un scrâșnet o gară
kilometri de șine sunt dați uitării
kilometri de zâmbete și aer ne lovesc în piept
căutăm locul perfect pentru apus
pe poteci
Nina devine fata munților

îmi place să o privesc sărind peste pietre și bolovani
în crestele golașe
vântul miroase a pădure  se pierde între firele de păr și firele de nor
revine ne umflă gecile și tricourile
noi tot urcăm spre infinit
Nina se joacă face poze și râde
aici
la limita dintre omenire și frumos
noi bem apă din izvoare și privim spre orizont
vârfurile devin sulițe înfipte în cer
cu soarele căzând între nori
palmele noastre au culoarea sângelui
un lup se aude mai jos la cabană
la noi în cort se aud doar respirațiile calde

aici îmi place să revin să urc să adorm
Nina își bea ceaiul privind răsăritul
mă învelesc cu sacul ei de dormit
cad în parfumul ei în parfumul munților în parfumul brazilor
la ora asta din dimineață
greierii uită să cânte
ne-am adunat în rucsacul gri
toate pozele din vârfuri din păduri din cort
aici aș vrea să stau lipit de pietre și de Nina
să ne bem ceaiul între crengile rupte de vânt să trăim urcând pe roci
să facem mereu poza de grup  doar noi și să ne lăsăm amprentele pe steaguri
aici
unde Nina e Nina munților
unde se întinde la soare prin pajiști
unde viața se scurge mai încet
iar timpul uită de noi

termină cu prostiile
am ajuns pe vârf și înapoi
bocancii-s juliți rucsacul e rupt cortul murdar
pielea ne arde și palmele sunt zgâriate
însă pe fețe
pe fețe avem numai zâmbete

poem declarat

iubito
la ora zero a zilei tale
ploaia a început să curețe orașul nostru
tu îți dormeai visele strânsă în cearceaful cu floarea soarelui
din pielea ta ieșeau crizanteme galbene și mov și albe
se aruncau spre geam în apa asta scursă din cer
eu îți sărutam coapsa stângă

la ora 6
soarele a început să bubuie în nori
printre noi mirosea numai a tei târziu înflorit și a haine abia spălate
rânjeam privind mișcările tale de yoghin
restul oamenilor sunt simple chemări ale vântului
tu îmi sărutai fruntea și tăceai
sunt cu spatele la perdeaua după care ne ascundeam iarna
fiecare centimetru miroase a tine și a mine și a suflet
printre gânduri îți aud pașii și liniștea prosopului căzut în fața căzii

la ora 12
căldura s-a împlântat în cer precum un pumnal
din nori curg numai umbre
părul tău se așează pe umeri mimând cireșii de mai
în tricoul tău se prind săruturi și priviri și cântece scăpate din căști
eu te strig gustându-ți numele ca în fiecare zi
Nina e muza poeziei din ea
Nina e ființa asta cu sânge de om și mișcări de felină
e persoana din care se nasc civilizații întregi de cuvinte
iar eu îi sarut tăietura de la genunchiul drept

la ora 18
Nina colorează cerul în purpuriu și galben
între apus și seară se lasă vocea ei căutând maieul gri și pantalonii negri
din spatele cerului
tunetele reîncep să își ascută fulgere
Nina se bucura și soarbe din paharul cu vin
își ronțăie bucata de ciocolată cu sare
Privesc peste umarul ei și văd strânse lăzi cu cireșe și tei și crizanteme
îi scriu pe piele cu buzele toate declarațiile mele
se face liniște și noi fugim desculți spre nou
încet
căutăm lumina în celălalt

la 23 59
prin vânt se simt noi picături de ploaie

dor de ducă

cea care râde e fata culcată în iarbă
Nina zâmbește privind spre munți
in mintea mea e un dor de ducă și pietre
la începutul ăsta de vară închid ochii și sper
caut prin minte toate imaginile cu femeia urcată pe pietre
stau între cearceafurile abia spălate
toate miros și acum a bujori de munte și rășină
am sufletul legat acum de cort și bocanci și rucsac
pe munte primesc libertatea și frumusețea la modul absolut
iar dintre firele de iarbă
Nina răsare ca o brânduşă

aici
pe vârf de munte
greierii uită să nu mai cânte
stăm îmbrățișați între toate rocile ascuțite
vântul ne șuieră prin toți porii
ascultăm infinitul bușit în nori
printre picăturile de rouă
ne simțim ca ultimii oameni ce trăiesc pe planeta Pământ
sorbim ceaiul fierbinte și imaginea răsăritului
Nina se întinde printre pietre
ca un singur râu aflat peste umanitate
din palmele ei cresc rădăcini și sunete și munți
în ochii ei se văd pădurile și florile de colț
acum respir

și sper
Nina mă leagă de munți și de cort și de trasee
de libertatea ireală în care respiri fericirea și calmul
stăm cu palmele lipite
în această vară cucerim orizontul.

Umbre cu umbrele

o să-mi ascund fața în tălpile tale
Nina doarme iar eu vorbesc singur
în capul meu vâjâie toate cuvintele nerostite
închid câte un ochi și privesc umbrele aiurite de pe dulap
în ritmul jazz-ului ele dansează până la finalul lumii și înapoi
cu o mână ating coastele Ninei
încep să le număr ca într-un joc
în dreapta lipsește coasta lui adam
și în toată cicatricea asta invizibilă
lumea mea se cuibărește în sufletul ei somnoros ca al unui copil

încă vorbesc singur
ceva din mine se simte ca o umbră aruncată fix în respirațiile Ninei
o moară plină cu întrebări mă așteaptă la frământat
aici
orele se schimbă în amintiri
în parfumul tomnatic al pielii sărutate
în clopotele din seara de Paște
în gustul ultimului pahar de vin de dinainte de somn
fiecare sunet se întoarce în plămânii noștri
Nina se joacă în somn cu părul abia tuns
îmi plimb indexul pe coapsa ei caldă
astă-seară voi asculta liniștea

încep să îmi tac poveștile
adorm și mă trezesc lipit de ea
ne rotim prin pat asemeni roților din bâlci
printre noi dansează umbrele cu umbrelele rupte
în ploaia asta de mai
Nina își lasă inima să respire
eu îmi las inima să inspire
deschid ochiul stâng iar camera e neagră
punctul meu de sprijin mustăceşte învelit cu o pătură
îmi cad mâinile spre tricoul aruncat pe scaun
iar pe balcon
pe balcon e deja dimineață

definiția poeziei

Nina e o poezie pe picioare
aici nu mai sunt alte versete sau biblii
totul ține cont de stilourile unghiilor
de umbrele desenate de trupul ei pe cearceafuri de sunetele rupte la întâlnirea cu norii
de cerneala scursă din ochi de mirosul de creion dermatograf
de alunițele de pe spate care se rotesc mereu și mereu
în același ritm al planetelor desenate de copii pe ultima foaie a caietelor
și totul se învârte în jurul brațelor ei până la sfârșitul omenirii vibrante

în templul ei din pat
Nina își privește oglinda și taie fiecare fir de păr
toate cad la picioarele ei precum colile aruncate de vânt în secolul vitezei
fiecare val refuză să se mai spargă și lumea rămâne împietrită în coloși de sare
poezia din ea se scrie singură la fiecare pas
aici a lăsat o virgulă un punct
un vers se naște din limba ei
în spate sunt cohorte întregi de scribi cerșind literele
astăzi au ce să mănânce și ce să bea
se vor înfrupta cu toții se vor îmbăta și vor înalța focuri
vor dansa pe plaja ultimului ocean pur

și din toate astea
copiii oamenilor de mâine se vor întoarce la un nou alfabet perfect și mai simplu
toate formulele matematice toate chimiile tot adn-ul toate visurile toate chemarile
totul totul totul
se va reduce la același șir de litere aurite
de la N
     la I
     la N
     la A
la fiecare colț vor fi postere imense scrise așa
iar oamenii vor înțelege numele acesta
precum cuvântul mama sau iubire sau poezie
iar Nina,
Nina va fi mereu o poezie pe picioare

gânduri

și vreau ca atunci când e liniște în toate oasele
să mă sugrum între respirațiile tale
mai știi
poate oamenii doar așa se îndrăgostesc
fiind prinși între două palme și patru ochi și două bătăi de inimi
stau goi pe covorul grena iar vinul li se scurge pe piept
uneori am impresia că viața e trăită

iar atunci când e liniște și aud cuvintele tale vâjâind prin mine
sfârtec pielea de pe fiecare deget până dau de sânge
așa îmi aduc aminte cât de mult iubesc vocea ta
nu cred că ți-am povestit de păsările negre văzute în dimineața de azi
își puseseră aripile peste șinele metroului
în jurul lor se adunaseră toți îndrăgostiții
numai noi eram prin alte peroane ale sufletului

și totuși
în liniștea din fiecare seară
tot trupul meu se lipește undeva de cea mai apropiată bluză de-a ta
încă am pe unghii umezeala părului tău
iar liniile lăsate de el pe pielea mea sunt la fel de reci
te caut cu aceeași plăcere din fiecare minut
iar în liniștea asta când te țin în brațe și ne rugăm
îmi înmoi gândurile pe sub pat și stau
încă mai sunt răsărituri.

motiv

când ma trezesc
toată camera asta miroase a Nina
jumătatea stângă a tricoului meu cearceafurile păturile
în secolul vitezei de acum
cea mai liniștită oră este la șase dimineața
prins între miile de bătăi ale inimii și secundele de somn
îmi place să adorm și să mă trezesc din cinci în cinci minute
prin ceața asta de ianuarie
privesc femeia întinsă pe covor
caut fiecare urmă de parfum
aici nu am cum să mă pierd

suntem în vagonul doi al metroului
printre toți oamenii ăştia fără fețe
o recunosc doar pe Nina din brațele mele
ne ținem de mâini și mergem prin fiecare coridor
timpul pornește prea repede și ucide minutele
încerc să le prind cu vârfurile degetelor
uit să schimb rutele și privesc spre palmele mele
miros a Nina și a camera asta a noastră
îmi potrivesc căștile și pornesc playlist-ul
mai sunt încă nouă ore

aproape de mijlocul nopții
în liniștea și întunericul din apartament
privesc spre capătul balconului
acolo sunt fotografiile noastre
și fiecare are pe spate aceeași urmă de parfum născută din pielea Ninei
mă întind pe covor căutând siguranța
între cearceafuri și pături și tricourile mele
Nina doarme având părul ud și buzele roșii
când adorm
toată camera miroase a Nina.

matinală

te vreau ca prima vitamină dimineața
acum
când mai sunt nouă ore și ne trezim buimaci și goi
privesc spre capătul zilei de azi sau de ieri
am făcut lucrurile încolăcite în juul palmelor tale
prin camera noastră se lovesc aceeași porumbei gri
eu mă scufund în brațele tale și respir
Îți simt fiecare traumă acolo în tine
s-au întins pagini întregi printre perne și pături și noi
iar tu ești Nina de fiecare dată
femeia mirosind a vară și plajă și munte  și scoici
numai eu mă schimb odată cu lansarea stelelor spre cer

mi-am îndesat în pumni fiecare tabletă de aspirină
îmi încep visele ținând-o pe Nina de un deget
prin părul ei văd glasurile viitorului
știu că în mine se lovesc stâncile de mare
ea e mereu aproape și mă ia în brațe chemând dimineața
sub fiecare felie de nor
ochii Ninei devin aceeași licurici din serile de vară
pe balcon ne suflam unul altuia sufletul și tremurăm
ne amintim de viețile anterioare și ciobim o ceașcă de cafea
între orele de singurătate
m-am gândit la cât de mult iubesc femeia de lângă mine

și-atunci îi sarut umărul
mă topesc în toate oasele ei și renasc acolo
îmi simt trupul jupuit de toate sensurile vieții
iar Nina
Nina e mereu acolo mișcând din acele timpului
încerc să mă reped deasupra buzelor ei
dimineața asta e îmbrăcată în verde
un ceas începe să bâzâie a șase a.m.
o sărut pe Nina printre pastile și ceaiuri
în toată ziua asta de început
am o singură vitamină căptușită în inima mea

liniști urbane

cred că te-am simțit în liniștea mea
mi-am căutat cuvintele potrivite pentru a iubi
uite
în fiecare zi te miști printre venele mele
aseară ai adormit pe undeva prin zona inimii
Îți ascult bătăile inimii și respirațiile și inspirațiile
lăs cântecele de la tine să inunde camera albă și venele roșii
voiam să mă mai întreb dacă nu am nevoie de tratament
tu mă auzi și îmi mângâi corzile vocale
iubește-mă iubește-te
Nina mă strigă în fiecare clipă a zilelor de iarnă
îmi spune să nu uit de lucrurile noastre
de jucăriile kinder adunate de cănile pentru vin fiert
de animalul de pluș lăsat pe noptiera ei
este o broască țestoasă cu un singur ochi rămas

și acum stăm amândoi întinși între cele două capete de pat
ne zvârcolim inimile una peste alta
prind între degete șuvițele de păr ale Ninei
undeva
timpul a uitat să mai curgă spre infinit
stă și privește prin mine la femeia cu ochii închiși
o iau în brațe și îi sărut fruntea
pe aici simt toată căldura cum i se transmite in corp
caut cu mâna liniile Ninei de sub cearceaf
sunt toate acolo așteptând
printre secunde las mâinile ei lipite de spatele meu
am într-o palmă un sărut

cred că Nina e liniștea mea
prin fiecare zi care trece îmi caut echilibrul în buzele ei în timpul ei în privirea ei
astăzi am sărutat-o doar de trei ori
de multe ori îi duc dorul între orele 9 și 18
atunci
la mijlocul zilei cand ești prins între milioane de bătăi de inimi
iar tu
tu depinzi de una singură care circulă cu același metrou ca și tine
dar in direcții opuse
și paralele
iar liniștea asta pe care o simt
este Nina dormind pe mine 
până la metroul de a doua zi