blasfemii ireversibile

play & read




 te-am spart? pot să te lipesc la loc?
 uneori aș promite că nu mă mai joc
 și pun mâinile la locul mâinilor
 picioarele la locul picioarelor
 ochii îi păstrez
 să privească pe sub ochelari
 mai ales atunci când răstorni paharul de bere
 ai o singură țigară
 învăluită în părul tău prins cu o scoică
 cred că am o nouă criză
 am nevoie de o îmbrățișare închisă
 între liniștea bătăii de inimă
 și boom-ul suprem
 îmi trec prin față zeci și mii de pixeli
 notați cu ultima picătură de parfum
 lăsată în mașină de spălat
 
 am degetele pline de lipici
 încerc să mă abțin
 undeva sigur e o greșeală
 de o lună mă abțin să nu plâng
 dar nici eu nu știu de ce
 mi-e teamă că mi s-ar sparge tot trupul
 și am încurca piese între noi
 mi-ar fi greu să am ceva din inima ta
 în coapsa sau creierul sau antebrațul meu
 m-am tăiat în năsucurile tale
 pe abdomen se formează litere
 litere litere litere
 Nina dispare
 apare și pulsează ca un quasar
 trec ani lumină ani normali ani extratereștri
 lasă-mă în pace
 încă lipesc bucățile
 
 mă simt că un Iona
 în burta timpului
 din fiecare piesă unită cu alta
 se formează o bucată mai mare
 și nu ajung la niciun rezultat
 trec secundele ca un zâmbet fugar
 din pozele tale
 fulgeră aici
 și ploaia se aude că un tropot
 ca un trup lăsat în putrefacție
 nu mai construiesc nimic
 o să ies în lume
 printr-o tăietură de bisturiu
 poate
 cine știe
 găsesc o clonă
 sau o alta

nebunul lăsat în paragină

 cu tocurile de zece centimetri
 lovesc în toate gongurile lumii
 se înalță fiecare șuierat spre abis
 cârd de ciori vopsite în note muzicale
 am în spate cocoașa nelipsită
 împletită cu paie și pântece noduroase
 din fiecare respirație
 se desprinde zugrăveala dinților
 am fost pictat cu un ochi închis
 și lumea ciocnește în cinstea
 înfrângerii privită de aceeași ochi
 încercuiți cu machiaj și ruj și buze
 și port-jartiere și țigări și scrum
 sexul miroase a otravă închisă
 măselele-mi scrâșnesc pentru ultima oară
 câteodată
 eu nu sunt nicăieri

 alteori
 parcurg distanțe fenomenale
 tânjesc după curvele înșirate pe bulevard
 cumva
 toată omenirea își masează obrazul
 de sânii lăsați și seci
 ai timpului travestit
 pe o banchetă nelipsită
 din peisajele mele
 doi îndrăgostiți își mușcă necesarul de sânge
 două iubite mimează o singură evă
 îndepărtez imaginea cu dosul mânecii
 aveam senzația de ciopârțire
 m-am rupt de mine
 și nimic nu mă oprește

 am fiecare parte
 desprinsă ca oglinda spartă din camera
 unde mi-am găsit morții
 ținând aceeași lumânare
 din cer se aud gonguri
 croncănitul portativelor îmi zgârie ochii
 tai în carne vie
 cea moartă îmi sărută destinul

 și cine zicea
 că nu sunt nebun avea dreptate
 nu
 eu sunt lovitura din stern
 mă scufund în disperare
 și las durerea în cadă
 cu venele acoperite de săpun.

am pleoapa în formă de fluture

 jam session cu Adelina Clondir

 (Radu)
 ți-e frig
 te-aș îmbrăca eu cu mine
 ne-am înveli cu pleoapele
 formăm ochiul ce înconjoară lumea
 bulgăre de nisip parcurs
 de la un cap la o coadă
 numai de nebunii însetați
 ne-am roti ne-am roti ne-am roti
 am înjura lumea în gând și în vise
 mi-aș ascuți fiecare simț în tine
 tu ai geme și ai răcni

 (Adelina)
 în fiecare urlet am pus un strop
 din nebunia noastră
 trupurile noastre împart aceeași membrană
 vibrează când e încordată de aerul sărat
 dacă m-aș dezlipi de sub tine
 aș fi un cer fără nori
 ori stele ori rămășițe de soare
 vreau să știu că ești lângă mine
 să-mi leg de tine toate

 (Radu)
 toate s-au legat între noi
 avem un cordon ombilical
 de douăzeci de centimetri
 trecem prin fiecare mililitru de sânge
 aceeași șoaptă împinsă în plăceri
 cumva
 am orbit în fiecare nerv din piele
 tu mă trezești și mă afunzi spre vechile dureri
 în valuri ni se leagă organele
 suntem niște cadavre distruse în orgasm

 (Adelina)
 adun fiecare zgârietură lăsată pe spate
 cu peticele de piele transpirată
 simt cicatricile coborând prin șira spinării
 și lovind în demisolul inimii
 am ajuns să iubesc degetele
 molfăind tricoul larg plin de nisip
 încerc să-ți fac urme pe ochi

 (Radu)
 închid lumina
 în scenă au rămas
 doar piesele dianei ross
 a trecut o vară și un val peste noi
 privesc oglinda
 odată
 tu erai o retină simplă
 și eu
 o pleoapă în formă de fluture

cu drag

 
 pentru scriitori
 numai de bine
 călăuzesc din cuvintele lor
 lumi întregi
 generații răzvrătite
 fără trecut fără viitor
 cu șlițul deschis ca un bulevard
 rămas intoxicat
 de la ultimul concert rock
 plin cu bere și bere și bere
 și bere.
 
 pentru visători
 vise lungi și deocheate
 aveți în voi simfonii uscate
 orice glas auziți pe mare
 lăsați-l în pace și închideți ochii
 urniți-vă picioarele
 și întindeți-vă pe spate
 răstigniți ultimele imagini
 pe poarta babilonului
 un foc se naște
 mascați-l cu alt chip.
 
 pentru curve
 toate sărutările posibile
 din neiubirea voastră
 s-a lăsat tăcerea
 și lumea e doar un simplu geamăt
 o singură partidă de sex
 fără început și fără sfârșit
 un cerc închis în propria lui viață
 monotonă și lucioasă
 ca un scuipat.
 
 pentru oameni
 nimic nou
 o viață lovită de alte vieți
 vagoane prinse la mijloc
 în trenul cu opriri doar la stația cimitir
 prin compartimentele voastre
 sar copiii și sufletele
 țipă în cea mai cruntă nebunie cosmică
 
 
 pentru sfinți
 doar iadul.
 

biblică

 
 
 adam și eva
 aveau un măr
 lăsat să crească
 cu susul în jos
 ca un păr despletit
 din vocea lui lucifer
 
 sosea toamna
 ei doi priveau șerpii
 încolăciți în orgasme scârboase
 ciocăneau fiecare ou
 și le fierbeau în sabia de foc
 a arhanghelului beat
 dumnezeu juca barbut pe bani
 cu fiecare viață
 scursă din rai
 sub formă de scrum
 
 și din fiecare coastă nelinsă
 de câinii înghețați
 se nășteau oameni tremurând
 aveau placenta aburindă
 le creșteau aripi
 până în dreptul gleznelor rupte
 aspirații îngenuncheate
 erau trași înapoi de fum
 cain lovea animalic
 în tot sângele uscat
 să te duci dracu'
 îi strigau abel și seth
 și toate semințiile lumii
 
 acum
 dumnezeu fumează pipe lungi
 se scarpină în fund cu toate păcatele
 și-a cârpit mantia și a lăsat-o la gunoi
 se întoarce la masă
 și pune corul cu oameni rugându-se
 
 ...
 
 apoi
 închide ochii
 lumea e singură.

un acordeon pe scări

 
 astăzi
 vreau măcel în scenetele din parc
 pe undeva se ascunde lumina din fiecare suflet
 panoramă deasupra băncilor umplute cu scrum
 leagănele scârțâie din orice za neunsă
 acordeonistul beat molfăie colțuri de pâine
 te am pe tine învelită
 în fiecare fum întors spre nemurire
 și draci dansează dansează dansează
 captează sunetele oranj
 în pungile de nisip pline cu valuri
 
 cucuvelele aterizează pe spinările șoarecilor
 cumva
 toate secretele lumii se înlănțuie în jurul femeilor
 îmi întorc privirea spre burduful cu note uscate
 sunt întinse peste trupul tău
 într-o baie de soare încheiată
 cu sutienul grena învârtit pe sârma colorată
 veche pasiune lăsată în amintirile filmate în creier.
 
 și prin camerele deschise
 privesc apusul răsăritului de soare
 în minte se lovesc clapele și notele și mânecile
 un amator atinge acordeonul din colțul scărilor
 din el se desfac pături pături
 rămân umbrele însângerate din coapsele tale
 închid o ușă
 toți mușchii mi se transformă în transpirație
 îmi creionez pe frunte ultimul dicton
 finis vitae sed non amoris
 e îmbâcsit fiecare cearceaf cu tâmpenii
 cărbune de creion zgândărit cu dinții
 am sfârtecat în sfârșit
 pânza sigilată cu buzele
 
 să petrecem acum îi spun durerii
 iau treptele în brațe și desfac o notă
 cade precum un măr copt lovit de toamnă
 aud în mine numai nina nina nina
 e plecată durere lasă acordeonul în brațele scărilor
 mă-ntorc peste o viață.
 
 

oricine ai fi, gândește-te că ai intrat într-un cimitir

 inscripție din Sighișoara 

 mi-am inspirat ideile cu tine și am născut coloși
 prin pântecele mele rămăseseră sfâșiate
 cozile crocodililor bocanci din război
 batistele scorțoase pline de salivă uscată
 răspândeam în aer miros de fotografii vechi
 toată lumea mișca pământul
 în sensul invers al ceasului
 timpul stătea ca un simplu ac
 suspendat în zborul neființei
 din munți cobora vântul tăiat cu briciul
 jurnalul de călătorie mustea de fiecare petală
 m-am răsfirat în fiecare picătură de ploaie
 cu durerile pocnind din nori.

 mi-am înscenat crizele prin culori dureroase
 pe umărul stâng am lăsat curcubeul
 conturat de buzele tale cărnoase
 sub piele se multiplică orice sentiment
 respir încet deranjez fetusul osificat
 sub propria lui greutate abisală
 mi-au pârâit genunchii pe treptele mănăstirii
 scări desprinse din neputința omului scuipat de dumnezeu
 pe cer gonesc umbrele violate
 am în gură fiecare sfârc mirosind a tine
 îți tatuez în interiorul buzei
 rugăciunea rostită invers
 îngerii zboară spre iad
 cântând în beție.

 și fără tine
 am asistat la nașterea colectivă
 a pandorei înarmată cu sulițe
 îmi las crucile și sicriul să cadă
 iau un simplu ban și mă înec cu pământ
 în ultima suflare șopteam o literă
 agățată de stabilopozii omului din mine
 și tu lăsai impresia celei de-a doua veniri
 apocalipsa m-așteaptă
 răsucind o țigară din frunze de nuc.

memento pentru nina

 să-mi zgribulești inima prin oase
 miroase aici departe
 a brad și fum învârtit
 sub fiecare sfârc de stâncă verde
 mai devreme a tunat
 cu singurele întâmplări urâte din soare
 mă-nghesui în vagonul de marfă
 orice scârțâit sună precum clopotele
 lovite de marmură.

 să dai de mâncare cerberului
 eu mai întârzii sub copita de drac îmblânzit
 suflet alb cu ochii închiși
 mâine las totul baltă și te aștept
 legat de banca 13
 o port fiecare centimetru
 din tricoul tău cu imprimeu satanic
 mă vei recunoaște
 după buzele smulse
 din zâmbet.

 să nu uiți de oasele genunchilor
 coapsele ar fi doar carte întreagă
 și toate îmbrățișările s-ar termina în tăcere
 afară e ploaie crudă
 lumina închinată în lungi și molcome versete
 am sub suflet cuțite ruginite
 înfipte în fiecare capăt de coastă.

 p.s.
 mi-e dor de tine!