introspecție

când îmi deschid porțile inimii

mă scufund în negru

trăiesc din păcate citesc vechile scrisori

îmi bubuie flashback-urile în creier

îmi sparg visele adulmecând mirosul tău

fac cumpăna între timp și viață

pe fundal

aceleași note muzicale cu siluete străvezii

când îmi deschid palmele crestate în lotuși

de sub piele și unghii se năpustesc culori

și fiecare înseamnă un pas înainte

un stâng un drept un stâng

un târâit de bocanci prin zăpadă

când soarele se înalță doar să mimeze ziua

din mine se înalță trecutul ca o stafie

când îmi închid pleoapele

îmi pipăi netrăirea ca pe un tablou

simt ritmul liniștea frustrarea

nu ne simt pe noi sau poate nu simt sentimentul

noaptea

îmi împachetez salvarea privind lumea 

din spatele geamului zoit cu fum

când îmi închid porțile inimii

din mine se varsă râuri și rânduri 

le fac loc printre vechile scrisori

printre stafiile încălțate cu bocanci colorați 

uneori

mângâi urma asta de trecut

atunci când flashback-urile îmi năruie creierul

efemer

când soarele se întinde către noi

devenim pui de libelulă

ne naștem la orizont și dansăm fericirea

peste cuibul devenit pat

stingem lampioane și aprindem ochi

din vâlvătaiele lor ne încălzim inimile

iar buzele își lasă cărări pe piele

când norii se ascund după noi

creștem aripi și îmbrățișăm vise

din toate nebuniile astea create din lut

începem să creăm lumi umplute doar cu eu și tu

ne rostogolim prin praful de oameni

devenim praf de stele

râdem plângem

ne strângem de mâini ne despărțim

devenim un cocon învelit în cearceafuri

când luna răzbate prin noi

între coastele noastre pornește un război

dominăm și cucerim

adunăm în raze fiecare particulă de sentiment

spargem imaginile lumile universurile

închidem ochii și terminăm visul

când soarele se întinde după noi

devenim pui de om

murim la apus și mimăm iubirea

peste patul devenit cuib

se lasă cearceafuri mirosind a trecut

nota bene

cu frigul în oase și alcool în burtă

ne trântim visele pe etajeră și mimăm liniștea

încrederea s-a pierdut prin hățișurile violet

printre cotloane stăm singuri și îmbrăcați cu ii negre

în locșorul ăsta

ticăitul ceasului se transformă în zgomot de fond

când petalele se varsă spre pământ

când stelele se sting sub soare

când toamna privește mai rece și mai goală

cu frigul în oase și sângele pe post de creioane

ne echilibrăm căderea și privim spre final

suntem împărțiți precum niște jucării împărțite de copii

unele se strică și zac aruncate în colț

unele au fețele șterse

unele au pozele șterse și tăiate și ascunse

noi avem privirea aia de sevraj

mai ales când ne întâlnim ochii prin cameră

-ochii ăia pe care îi sărutam când ne era mai greu-

acum sărutăm doar iriși goi

cu frigul în oase și stilouri în degete

scriem scrisori și le ardem

păstrăm rămășițele de cuvinte și care alcătuim noi speranțe

din ascunzișurile astea mirosind cândva a noi

a început să iasă numai cenușă și fum

și unele frunze de toamnă 

ca o nota bene vestind plecarea

călătorie

din lutul ei mi-am făcut o galaxie

supraviețuiam sorbind spațiul dintre coaste

vedeam prin el octombrie și o inimă bătând

cumva

sunetele se subțiau până la un fluierat nomad

printr-o pădure de sentimente

din lutul ei am migrat către viață 

am în spinare fiecare declarație de dragoste pictată pe cer

pe coapse pe urechi pe buze 

pe ochii care priveau răsăritul sorbind din cafea

și marea era un zbucium plin cu vise

am în spinare toți pixelii din pozele ei

alea în care râdea zâmbind printre flori

alea în care plângea odată cu ploaia

alea în care pășea fluierând 

printr-o pădure de sentimente

aici și acum

lumea e o planetă infertilă

în care soarele a rămas fără galaxie și fără planete

în care sunetele devin tăceri 

în care declarațiile de dragoste se pictează doar pe foi

în care pixelii colorează oameni necunoscuți 

și lutul ei a devenit doar un praf 

printr-o pădure de sentimente

northern lights

-ne-am împlinit-

mâinile tale scriu jurăminte pe pielea mea

stăm întinși pe pătură și privim aurora boreală

dansul ei devine un vals de iubire și promisiuni

lacurile astea nordice lucesc un viitor

în care ne oglindim lacrimile unui nou început 

-ne-am întâlnit-

când fiecare treisprezece este cunoscut ca un ghinion

noi ne-am întâlnit ca suflete pereche și am devenit

suntem aceeași și mereu schimbați 

exact ca fiecare frunză de toamnă rătăcită printre fiorduri

ascultăm artificiile stelelor cântându-ne imnuri

mirosim a pomi sărutați de viscol

în soarele ăsta rotund de septembrie

ne lipim inimile și închidem ochii

visăm luminile astea polare știute de noi

unele sunt ochii tăi 

altele sunt ochii mei

adormim și sărutăm verighetele

la orizont

două noi stele încep să pâlpâie 

precum un far spre fericire

*Ale, Alex, singurul lucru pe care aș putea să mai vi-l urez este să transformați 13 în infinit, în iubire, în înțelegere, în liniște. În miros de acasă, în încredere, în sentimente aduse până la Dumnezeu și în viitor. Trăiți-vă povestea ca pe un prim "te iubesc!"

trecere

-adevărul e doar o stare de moment-

îți țineai respirația când spuneai cuvintele astea

lăsai să toarcă pe tine zeii și frigul

înveleai picioarele cu o pătură neagră și zâmbeai

eu aprindeam lampa și inima

și tot crivățul bătea a schimbare 

între lemnele astea mirosind a casă

stăteam față în față

ca într-o alergare de sentimente

eu vânat tu vânătoare

ne ascuțeam ochii de ametist de sufletul celuilalt

încadram dorul și pulsul și iubirea între noi

le pasam de la un sărut la altul

între cerul ăsta senin și pământ

am ascultat aerul împușcat spre nori

de undeva

cârduri negre de corbi se năpusteau

geamurile zornăiau ca un lanț târât pe asfalt

ca o minciună

nopțile se prefaceau în zori

-adevărul e o imagine în oglindă-

din adevărul spus acum

a rămas doar o pătură ce învelește un singur zeu

iar frigul devine căldură

și corbii se prefac în ochi de ametist

pregătiți pentru o nouă eră

*provocare de cuvinte de-a valma venită de la Simona Toma

surexcitare

ștergem apusul cu focusul urmărind cerul

ne naștem ca o simplă fotografie 

atârnată pe frigiderul plin de poze cu prieteni și pahare de jagger

devenim isterie și haos atunci când facem dragoste

vinilurile devin note albe pe care înregistrăm șoaptele 

urmărim filamentul becului și respirăm sacadat

și aici pe parchet

ne strângem memoriile și le punem în cutii

lăsăm cute adânci pe marginea lor

unele sunt cu buze

altele sunt cu cuțite 

altele se pierd în toamna aia care ne îmbrățișa cu frig

dăm drumul clepsidrei în râu și îi urmărim curgerea

și tot timpul se dilată ca un răsărit observat pe mal

și aici pe pat 

ne stingem privirea în corpul celuilalt

privim pieptul cum urcă și coboară și primește iubire

și pe cearceafurile astea lipite de tine

te fotografiez ca pe o afrodită dominând lumea

ștergem răsăritul și ronțăim secunde

ne apropiem buzele formând un vid de suflet între noi

prin fiecare piesă rulată prin pick-up-ul prăfuit 

notele se întind precum o pătură 

sub care ne adăpostim inimile tremurând

dimineață

ca o clepsidră

ne scurgem visele unul in cupola celuilalt

am învățat să numărăm nisipul bob cu bob

lăsăm timpul să ne dicteze piesele din fundal

acum ceva ani sorbeam din zgomot

acum sorbim liniștea

căldura îmbrățișările bucuriile

le punem pe tapet și le scriem pe pereți

vedem peste imagini

miile de stele colorate în speranțe 

conversații molcome lăsate la maturat

ne trecem degetul peste foile astea desenate cu noi

dăm viață 

și din viață naștem viață

avem peste suflet toate frunzele toamnei 

ca o pătură de magie ascunsă muritorilor

sau poate că ne-am găsit la momentul oportun

când stele se aliniază 

pe latitudinea și longitudinea potrivită 

atunci când aruncam spre nori cu pietre

și spuneam că vom porni o furtună de iubire 

și din toată mânia asta către cer

am primit privirile în ochii altuia dimineața 

când soarele sărută pernele mirosind a noi

și acum ne întindem palmele spre nemurire

le atingem de umeri de buze de coapse

le scufundăm în cearceaf și ascultăm liniștea 

din zgomotul de amprente împerecheate

creăm noi piese 

picând ca un bob de nisip

unul în clepsidra celuilalt