cât de ușor se poate obține fericirea

doar setând ora unui cuptor

schimbând becul de pe hol

antecamera unde îți lași 

fricile

oboseala

sărutul de dinainte de a pleca

privind înapoi spre patul

înfășurat în trupul ei

în primele dimineți

pașii erau ecouri absente

vedeam în cameră

tricoul aruncat mirosind a vin

paharul ramas spart pe balcon

fericirea șezând pe fotoliu și spunând rugăciuni

în ultimele dimineți

pașii sunt mai prezenți ca întotdeauna

privesc albastrul abia eliberat de somn

degetele căutând palma și umărul

ziua alergând spre mine

ca un accelerator

în care moleculele se despart pentru ore bune

până când

particula lui dumnezeu dispare

și e înlocuită de particula dorului

și în fiecare respirație

încep să recunosc cât de ușor

se poate obține fericirea

ținând în minte

sărutul de dinainte de

noapte bună 

this is me

ăsta sunt

am frici mai mari decât

zborul rândunicilor în toamnă

când privesc cerul

din mintea mea curg bolovani mari

cu întrebări catastrofale

despre viață

despre lumină și întuneric

despre pumnul în care strângeai

praful mirosind a copilărie

am în mine temeri

unele sunt catapulte mari prin care

îmi transform inima în stânci cu care sparg ziduri 

unele sunt praștii cu care îl omor pe Goliat

unele sunt Goliat picând lovit în tâmplă

de multe ori

cerul devine doar o scenetă

în care sunt actorul principal

actorul secundar 

și femeia de serviciu

care împarte bomboane fiecărui spectator

la ieșirea din sală

am speranțe mai multe decât oricare om

pe unele le păstrez încuiate în mici sertare

alături de primele lucruri aflate pe pământ

-mirosul mamei al tatei

al pustiului din care am fost creat-

câteodată

închid ochii și simt în nări prima moarte

mirosul ăla dulceag și vechi și a toate și a nimic

celorlalte speranțe le dau frâu liber

pe fiecare piesă pe fiecare bucată de perete

pe fiecare pahar de vin scurs la lumina lumânării 

când ea se îmbracă în fața mea

cu săruturi și fericire 

și liniștea ne pare 

doar o conversație între inimi

însemnare

undeva în inimă

am început să îmi iau notițe despre tine

despre florile de câmp

despre bălțile în care îți vezi reflexia

când plimbi câinele și bei bere

cu spatele lipit de un zid

pe care scrie acab și fuck the system

și privește cerul

și tot albastrul ăla care e prins în ochii tăi

linia umărului

strânsul buzelor atunci când

îmbrățișarea e un mod de a spune cuvinte

nerostite

scriu

șterg

corectez

îmi adaptez scrisul în funcție de zile

de aceea uneori

am o pagină cu litere mici și fricoase

alteori am o pagină cu formele vocalelor

mai frumoase decat ale oricărui caligraf

pe fiecare margine

fac însemnări

mai importante decât totul

alarma la 8:31 -

cumva

creionez totul pornind din linii punctate

și totuși

foile vorbesc despre tine

ca despre un ocean

ca despre o pădure

ca despre traseul ăla mișto de pe munte

când te prinde ploaia fără pelerină

și râzi și îți simți inima bubuind de fericire

ca într-un final

să vezi aburul ridicându-se din pământ

și devenind alți nori

în ochii mai albaștri

decât cerul privit