exerciţii

(poezia aceasta nu are nevoie de vreo poză)

mă simt ca o mână de haine murdare cu amprente străine

dumnezeu îmi e martor că am vrut să-mi ucid sentimentele

folosind formolul de pe noptiera bunicii

cădeam pe sub patul fiecărei amintiri ciuntite

şi arhanghelii îţi asamblau imaginea din o mie de pene

înmuiate în smirnă şi tămâie

cuţitele tremură înfipte în scândurile coşciugului

o să îmi dau foc la toate cuvintele nerostite

şi din ele o să iasă fumul portocaliu

precum o portocală roasă cu dinţii de copilul din mine

ţi-am sărbătorit naşterea

precum o moarte mult aşteptată

stăteam aşezat pe treptele din oţel îmbinat cu smoală

turnam în mine litri întregi de alcool

până când creierul mi se sfărâma ca o corabie de stânci

aveam tricoul murdar de noroi şi frunze putrezite

între camera mea şi a ta era o legătură de o sută de paşi

acum s-au format zece tăieturi în formă de cruce

am devenit creştin

am început să înjur de sfinţi

în fiecare zi calc pe tăceri

şi dumnezeu încă îmi oferă palme

peste faţă

am rămas întins între foile cu scrisul tău

cu scrisul nostru şi cu mâzgăliturile lovite de lacrimi

din vreme în vreme

împreunez mâinile şi durerile

aşa

simt toate cioburile intrând în carne

ca un exerciţiu de exorcizare

aplicat cu întârziere

clementine

canapeaua avea imprimată forma noastră
în picături mici de transpiraţie

stăteam ca două umbre undeva la limita întunericului

ne savuram clementinele şi priveam marea

un val se spargea între cele două coaste unite

mergeam de-a buşilea pe parchetul abia ceruit cu trupul tău

simţeam tot parfumul tău între fibrele lemnoase şi mă aşezam cu picioarele spre geam

dumnezeule

luna era aşa de oarbă în noaptea dintre copilărie şi maturitate

prin păr ţi se înnodau licuricii sarea vântul şi aripile dracilor

îmi tremurau degetele şi stăteam îmbrăţişat cu toate scrisorile

mi-am schimbat tot decorul

am înlocuit întunericul cu apusul

încerc să clipesc spre văile adânci de unde am venit

parchetul l-am înlocuit am covoare roase de molii în mono-culori

toate scrisorile s-au adunat pe retină şi le-am ars în jurul alcoolului

dintre toate nopţile de vară

aceasta e singura când luna e oarbă şi nu apare

valurile torc ca o mâţă alintată de stânci

apa se transformă în sarea ce odată se mula pe pielea ta

într-o fructieră

păstrez clementinele uscate scorojite

umplute de praf şi desene abstracte

câinii încep să latre spre necunoscut

tot întunericul nopţii

îl petrec scrijelindu-mi simboluri pe carne

mi-am pierdut ochelarii undeva prin cărţile răsfoite împreună

recitesc pasaje din biblie şi-mi fac rugăciunea

desenez în aer cruci pline de stropi de sânge

căteva pică pe canapeaua imprimată cu forma trupurilor noastre

ca un giulgiu scos la aer o singură dată pe an

dintr-o clementină răsar frunze şi năvoade

un pescar aruncă spre delfinul din bol o undiţă veche

eu îmi arunc spre trecut

o undiţă de amintiri conservate într-o fructieră