salutări din alte spații

 ploaia îmi exfoliază coastele
 lasă în urma cârdul de imagini mirosind a cald
 îmi strâng sufletul în cutii de carton
 le mut de-a lungul venelor până ajung în suflet
 acolo
 le las să putrezească înfășurate în cârpele
 folosite pentru ștersul geamurilor
 mama le spăla mereu după și miroseau a săpun făcut în casă
 acum totul s-a lovit de prezent cu o forță inimaginabilă venită din frică
 am o mână pe cana de lut ars
 plină de vin cafea sentimente transpuneri
 scenarii clasice și noi pagini umplute cu un scris mic de fată
 realizez pierderile

 într-un fel
 în jurul meu se aud tot feluri de cântece dispărute în timp
 fantomele sar se-mbrățișează săruta leneș disperarea
 am o frânghie legată de-un picior și barba ascuțită
 cuvintele mi s-au lipit de cerul gurii
 au gust de sânge stătut și țeava unui pistol mi se înfige în ceafă
 îmi rămân urme rebele părul e ud și împrăștiat în diferite direcții
 aud un cocoș cântând a treia oară
 dumnezeu fie cu mine
 m-am lepădat de lume printr-o grimasă absurdă

necunoașterea listelor

 
 
 nu știu
 am intrat într-o stare de hibernare legată de liste
 legată de oameni fluturi fără aripi
 coapse închise în cuibul lăsat liber de cocostârci
 sfinții și-au spălat fața cu mâinile pline de sânge
 am stat sub ei până când moartea s-a îmbătat
 doamne
 am pierdut listele cu nina cu toate cărțile aranjate
 pe raftul colorat în ceară
 mi-a crescut barba
 și am înnodat în ea fiecare lucru banal
 fiecare ceașcă de cafea din fiecare dimineață
 cu fiecare secundă spartă de timp
 acum
 acum nu știu
 
 m-adăpostesc sub umbra unei unghii
 îi simt oja scursă printre cuticule
 valuri neîncetate de amprente înfierate pe tendoane
 din frunzele toamnei nu a mai rămas nimic
 decât fumul unui trecut îmbuteliat
 în poze sepia alb-negru numerotate
 de la prima bătaie de inimă la ultima scrisoare tăiată
 m-am banalizat ca un simplu ceas ticăitor
 fără să-și miște acele oasele coapsele
 ochii mei rămân ficși spre cel mai îndepărtat punct galactic
 tu zici că ai obosit și că vrei în brațe
 unde unde unde unde
 e noapte și puloverul tău lălâu miroase a prune
 încă am scobit în sufletul tău
 un pat pentru doi
 
 nu știu
 am intrat într-o stare de hibernare soră cu melancolia
 pătura e strânsă în jurul umerilor
 ca o manta împotriva tuturor
 inspir expir inspir și mai adânc
 viața are un gust de vierme târât prin soare
 patul e cald și miroase a tine
 a liste nescrise
 dar pe care le știi într-un mod total aiurea
 și-atunci
 ce rost are să cunoști totul
 
 eu nu știu

mușcături smălțuite

 iarăși m-a mușcat nina de umăr
 în locul pielii am un tatuaj cu dinții ei
 perfect aranjați în ordine alfabetică
 de la stânga la dreapta
 de la dumnezeu la satan
 îmi pun comprese cu aripi pârguite
 frunzele toamnei deja sunt apuse vechi murdare
 pe spătarul zgâriat al canapelei
 atârnă leneș un ciorap rupt în dreptul coapsei
 e abur în camera asta mică
 tracy chapman îmi închide inima
 aud o bătaie două trei patru
 sună a pași goi lăsați pe plaja acoperită cu scoici

 undeva
 la o ușă îndepărtată de gurile sufletului
 se lovesc pumnii mici și strânși
 inelul zgârie lemnul stropit cu toate durerile
 gâtul sticlelor răsună ca un ecou al vieții
 taci sunete
 nu mai ciocăni
 acum cade o frunză de rodie
 se deschide dur zgomotos
 îmi simt camera violată de un parfum cunoscut
 cearceaful miroase ca un cavou lăsat deschis
 unde s-au adunat gutui nuci dovleci cămăși
 poze din era holocaustului tricouri rupte
 imagini cu paltonul roșu fluturând pe un pod anume
 mâinile ținute împreunate pentru o rugăciune în cuplu
 doare chestia asta inspirată din filmul mut
 dar e un timp și pentru moarte
 sau pentru trecut

 până la urmă
 îmi fac seppuku folosind
 ultimul fir de păr lăsat de nina pe agenda roșie
 tatuajele țipă spre amintiri
 lasă-mă lasă-mă lasă-mă
 închid ochii și văd alb
 și palme legate de funii vechi
 și copii întinși pe diguri
 simt culorile intrând în vene ca un drog râncezit
 îmi pierd ultima suflare
 am pe inimă o mușcătură lăsată de dinții perfecți

din anumite puncte de vedere, am dreptate

 
 
 
 mă oftică toată lumea
 metroul cu ochii încercănați și plini de cafea
 autobuzele pomii casele apartamentele vilele
 dumnezeu și cianura lăsată în nori
 toamna iarna vara primăvara
 sau în ce ordine vreți să citiți
 de fapt
 mă oftic și eu
 ca să am ce face
 sau ce mormăi ce scrie ce ce ce ce
 
 mă oftică ce-urile
 și aceleași greșeli ortografice
 adolescenții dezvirginați înainte de vreme
 mă oftică adulții sâcâitori
 mirosind a naftalină
 vinul se prelungește în mine
 și-mi lasă urme adânci grele
 pe fiecare nerv rid sau amprente
 îmi simt gândurile moleșite
 mă oftic mă oftic mă oftic
 
 mă oftică facebook-ul cu ideile lui întinse
 pe zeci și mii de gigabyți
 am o memorie închisă întinsă învinsă
 stau în fața unui laptop și mă oftic pe arbitrii
 pe fotbaliști pe iarbă pe fum
 frunzele sunt în toamna asta prea verzi
 nu vezi și tu
 culorile s-au căptușit
 sufletele mor tăcute
 nu mai renasc dom'le
 
 mă oftică glumele cu chuck norris
 sau cele cu bulă cu ițic sau cu africani
 încep să cred
 că mă oftică și urma parfumului meu de cadavru
 sau speranța de a aștepta un sms cu două cuvinte
 ori trei ori patru mesaje combinate într-un cifru
 mă oftică englezismele
 actually
 mă oftică generațiile noi
 vechiul deja a murit
 de oftică

criză de libelulă

 11:02

 miroase bine în cameră asta făcută din pene
 desfac un heineken mă joc puțin cu plasticul din capac
 am în buzunarul drept gumă de mestecat veche
 îi privesc piciorul înfășurat în muchii
 se aprind în mine blugii cămașa tricoul cu guns
 părul ud se lipește de frunte
 m-așez în balansoarul suspendat deasupra omenirii
 asta-seară îmi strivesc creierul
 de coapsa învăluită în cearceaf
 deschid geamul cu ceața sărutând toți pomii
 oamenii strigă și acum
 am respirat am expirat am inspirat
 sunt ca o frunză călcată de-un pantof
 patul tace televizorul tace muzica tace
 eu vreau să țip

 01:45

 încă nu dorm
 am ajuns la a șasea a șaptea sticlă
 timpul merge înainte
 privesc noptiera scrumiera
 cărțile sunt întinse pe marginea parchetului
 deschise la pagini aiurea
 douăzeci și șase opt șaptesprezece
 lovesc o libelulă apărută pe sânul stâng
 sânul drept hăituiește un vis
 o fereastră scârțâie tușesc vecinii
 mienuatul pisicii pocnit de degete sărut
 îmbrățișare îmbrățișare sărut îmbrățișare
 miros a bere și mi-e silă
 o trezesc și-ntind un pahar
 crede că glumesc și mă dă dracului
 trântește ușa

 07.38

 am o libelulă sub pătură
 îmbrăcată într-un tricou spălăcit
 s-a-ntors și privește cum dorm
 mă dă dracului
 adorm

fără sens

 poezia asta nu e pentru cei slabi de inimă
 sau pentru cei înalți cu cerul
 nu e nici măcar de dragoste
 sau oftări lacrimi tâmpenii colțuroase
 nu e nici de încredere neîncredere dezacorduri
 by the way
 nici despre mine nici despre lume
 nici despre durere
 idioți rămași pe gânduri
 poezia asta se clădește pe același cuvânt
 precum un vultur axat doar pe carne
 e ca un alfabet întors pe toate părțile
 și din el curg curg curg
 ramuri lăsate cu merele facerii
 scrijelește o barză la capătul cernelii
 privește un cer și mănâncă viermele
 înghite sucurile și plămânul ros de molii
 amin sau dumnezei
 înjurături lăsate pe culme la uscat
 satul se vede colorat în solzii balenei
 acum să tac

 sau poate nu
 cuvintele au un miros aparte
 de mâini pline de lipici și putrezime
 tot corpul lor duhnește a banal
 pe dealul rămas alb
 stau elefanți minusculi
 lovesc inimi lăsate la gunoi
 să te arunci de pe vârfurile cioburilor
 gonesc în sânge particule de halocinogen
 ai luat-o razna îmi spune un bărbos
 sunt ok sunt ok
 predau poezie pentru cei noi
 cei dintre noi
 cei în afara noastră
 să taci îmi zice viața

 un vers pică în capcană
 își roade unghiile stând singur
 suspendat pe coapsele bibliei
 adam se-nchină cu stânga și face semn spre cer
 poetul șef doarme încolăcind un șarpe
 poezia asta v-am spus că nu e
 poate nici nu o citiți
 dați-o dracu'
 nu e pentru cei închiși la minte
 destupă ceara și dispari
 azi
 lumânarea e prima viață
 s-au strâns toate curvele la poartă
 e casting la filme despre distruși
 droguri plăceri carnale alcool
 în față se înghesuie ridicolul
 mulți plâng puțini adorm
 stau la coadă și scuip pe fața blegilor
 am pornit fără întoarcere
 cap sau pajură?

 e totuna
 răul e mereu pe cant
 împreunează mâinile picioarele
 ține lumea în plină sală de nașteri
 și toți văd placente aburinde
 cum ies din trupuri ajunse în iad
 îmi vine să vărs toată berea
 toată credința totul totul totul
 asist la un portret de femeie
 modelat în bărbat
 lumea e închisă
 ca un cerc perfect
 să ne învârtim boilor
 să ne învârtim întruna!

morning glory

 mă simt ca dracu'
 aseară am băut și mi-am spart venele
 în loc de sânge circulă în corp doar vodcă
 ochii sunt încleștați pe vechile poze
 vechile obiceiuri se reaprind în jurul
 atâtor universuri marcate cu numele tău
 ai plecat
 te-ai întors și iarăși ai plecat
 e un du-te-vino continuu
 inima mea nu mai suportă cuțitele înfipte atât de adânc
 sângerez tâmpito
 și azi ai uitat să iei pansamentele cu parfum
 stau pe balconul tăiat pe jumătate
 e o demarcație pe el
 între ziua de mâine
 și cea de ieri

 pun un picior pe dungă
 prezentul se desfată în mine
 cu aceleași simțuri obscure
 negrul se transformă în mai negru
 eram atât de aproape să te uit
 să îți uit paltonul roșu și ciorapii albi
 mirosind a caise coapte
 găsesc în șifonier cămașa verde
 iar încep căutările prin poze
 albume dosare clasate și închise cu super-glue
 pocnesc zalele din lanțurile coșciugului
 pe fruntea mea e desenată o cruce
 un spin din trandafirul pregătit pentru duminică
 îmi lovește vârful degetului
 donez sânge amestecat cu ură
 închid ochii
 respir

 adorm
 mă simt ca dracu'
 m-au lovit tramvaie și mașini de oțel
 primesc în plex durerile distribuite uniform
 ca o mașină de tocat mărunt
 iau un somnifer
 un pumn un tub
 lasă-mă-n pace Nina
 ai lipsit doar atât cât să sper

primul om

 
 mi-am pus sufletul în borcan
 asta după ce l-am spălat de fiecare crimă comisă
 am înfiletat capacul până când sticla
 a refuzat să mai țipe a gol
 știam că am o grămadă de timp acum
 să-mi pun viața în ordine
 să las fiecare scoică să cresteze pe sânii tăi
 ultime cuvinte aruncate sub valuri
 mâine miroase a negru
 deja e octombrie și cerul mugește a ploaie
 pe acoperiș
 luna e beată
 noi doi ne întindem cutele de piele.
 
 între timp
 am prins licurici de zi
 mi-am agățat ultimul vis de aripile lor
 doi dintre ei sunt tăcuți zboară doar în cerc
 pătratul e învelit în staniol
 și în borcanul lăsat pe verandă
 taci acum
 ține-mă de mână rămâi aici
 de ce ești aici
 acum
 mereu
 
 sufletul meu putrezește la soare
 s-au desprins din el păcate lumânări tămâie
 primele sărutări ultimele înghițituri de vodcă
 a doua zi de muncă la câmp
 și nimic
 nimic nu îi oprește descompunerea
 licuricii au început să plângă
 coboară pe capac
 leagă visul meu șchiop
 iar el se sparge în două
 patru opt șaisprezece
 trezeci și două de celule topite
 îți dau ție borcanul
 cu un suflet gol
 
 am rămas fără nimic
 mă simt învins și reciclez întruna sângele
 pozele mă absorb în timp
 am fost acolo
 știu fiecare bucată din trecut
 clișeele mi se par cuvinte și lucruri și imagini mari
 noiembrie va cunoaște
 primul om închis într-un borcan

azi nu sunt pregătit de alb

 
 cândva ziceai că îți e dor de mine
 sau poate îți era doar dor de norii fantastici
 iviți pe  cerul lăsat ca o lacrimă de dumnezeu
 dumnezeu nu plânge sau râde sau înjură
 azi
 lasă-mă să înjur
 să mănânc fiecare bob de pământ
 și să mestec nervii durerea
 naivitatea însăși
 tu mi-apari pe fiecare centimetru de sticlă
 înghit ultimul pahar de vin
 e alb și gâtul îmi cere apă
 sau salivă rămasă sub ultima unghie a lui septembrie
 azi e octombrie
 deci lasă-mă să respir
 prima gură de aer închisă din borcan
 m-am chinuit doi ani să aud
 și ultima frunză rămasă pe poteci
 azi nu mai vreau
 azi nu.
 
 și astăzi îmi zici că mă iubești
 ți-am înțeles ultima bucată de suflet
 deschid robinetul cu vise
 și mă arunc sub potopul de imagini
 m-au lovit în cap toate
 dar absolut toate greșelile dintre noi
 le țin acolo
 închise în mine
 ca un seif lăsat în plin deșert
 kilimadjaro e un simplu pas
 m-am cățărat atât de sus
 încât timpul îngheață și lasă ceasul
 să se dea înapoi
 dar tu
 tu astăzi îmi spui că mă iubești
 de ce timpul nu funcționează invers?
 
 și poate mâine
 după ce dorm cu ochii închiși spre ursa mare
 o să îți zic același lucru
 dar azi
 azi nu sunt pregătit de viață
 azi vreau să rămân în placenta femeii pline de alcool
 m-agat cu degetele rămase uscate
 și tot sângele mi se opune
 azi nu
 azi mai vreau să stau la căldură
 mamă