Aveti incredere in parintii vostri! Ei au trecut prin ce am trecut noi. Stiu cum ne simtim. Dar au uitat. Insa atunci cand ne privesc pe noi isi aduc aminte de unele lucruri. Si ne indruma. Mereu ne doresc binele. Asa ca aveti incredere in parintii vostrii!
E clar. Sunt obosit. Atat de obosit incat adorm mereu si am mereu acelasi vis. Cu tine, tinandu-te de mana. E ciudat. Fata ta nu o recunosc, dar stiu ca esti tu. Ceva din mine imi spune asta. Nici mana ta nu o mai recunosc. Si totusi ii simt finetea si caldura iubirii tale. Obrazul tau e diferit. Totusi vad prin acea diferenta acelasi loc pe care l-am sarutat de atatea ori. Buzele iti sunt imbatranite, crapate. Sa fie de la iarna care ne inconjoara? Sa fie de la expunerea acestui vis intr-un univers in care suntem batrani? E atat de vaga imaginea ta. Si totusi te simt langa mine. Iti simt parfumul si iti simt privirea. Iar privirea ta ma incalzeste in suflet. Sau poate in inima? E greu sa imi despart sufletul de bataia inimii. E atat de greu incat daca le-as desparti o secunda, sufletul meu ar muri. Nu inima. Ci sufletul. El, care nu poate sa moara, trece in nefiinta. Se destrama. Visul meu inainteaza pe propria lui cale. E ca un ghem care se tot invarte, pana cand firul trece printr-un cutit. Atunci se rupe. E taiat. Si cand adorm iar, visul meu o ia de la capat, pana in acelasi loc. Ciudat. Ma trezesc iar si iar. Si iar incep visul, intr-o cautare continua. Pana adorm, ascult asta:
E stresant. Din ce in ce mai stresant. Se apropie Craciunul, Revelionul, iar voi doi nu mai aveti timp sa stati impreuna. E un dute-vino extenuant. Sunteti mereu despartiti, telefoanele va sunt de prisos. Nu ai cum sa ii auzi vocea, desi sti ca pentru tine ar fi ca o binecuvantare. Si atunci iti suna telefonul. E melodia aleasa special de ea. Intai stai un moment cu ochii inchisi. Te gandesti special la ea. La toate momentele petrecute impreuna. Apoi raspunzi. Iar vocea ei, pe cat de delicata acum cateva zile, pe atat de grava in acest moment, iti spune repede: -Imi pare rau iubitule! Vreau sa ma intalnesc azi cu tine. Va intalniti in parc si te ia de mana. Isi apropie obrazul de al tau si te saruta pe gat. Apoi se intoare. Nu te priveste in ochi. Priveste in jos. Isi framanta mainile si apoi iti spune, cu lacrimi in ochi: - Nu mai putem sa ne intalnim! Imi pare rau... Ramai buimac si o privesti cum se indeparteaza. Asta a fost ultima pregatire...
E a ta. Iti sopteste mereu la ureche aceleasi cuvinte:"Te iubesc enorm iubitule!". Azi dimineata, te-ai trezit inaintea ei. In timp ce iti savurai cafeaua, o priveai si nu realizai ca e cu tine acolo, in camera ta, uitand in acea seara de toate certurile voastre. O privesti incontinuu si realizezi ca inainte nu o doreai. Acum e a ta cu desavarsire. Pana mai ieri, nici nu o bagai in seama cand trecea pe drum si iti arunca o privire. Acum, daca o vezi pe drum fara tine, simti ca innebunesti. Te atrage tot mai mult in iubirea ei, iar tu nu mai poti sa scapi de acolo. S-a trezit si ea. Te vede prin ochii abia mijiti cum ii admiri trupul. Se simte bine. Si tu stii asta. Ii place sa creada ca ea e pentru tine cel mai important lucru. Dar tu nu crezi asta. Asta e simpla realitate. Te asezi pe pat langa ea si o mangai pe obraz. Ea iti trage mana si te saruta. Iti simte gustul de cafea si te cauta tot mai mult. Iti place ca ai putut sa o admiri dimineata, atunci cand frumusetea paseste in varful picioarelor. Ramaneti imbratisati o vreme. Doar pana cand soarele va mangaie mainile. Atunci va dati seama ca iubirea voastra e sacra in fata stelei ce ne-a format. E a ta. Esti al ei.
E un frig extrem afara. Am si dovada. E atat de frig incat, cu toata bucuria zapezii, nici macar plantele nu au avut timp sa isi lase frunzele prada pamantului. Priviti si dumneavoastra:
...imi spuse ea mai demult. Acum, am dovada ca ma iubeste. Asta-seara plangea si ma facea prost. Iar in cuvantul "prost" rostit de ea, gaseam de fapt: "Esti prost fiindca eu te iubesc si tu ma faci sa plang. Esti prost pentru ca eu sufar atunci cand tu arunci niste cuvinte ce nu isi au rostul. Esti prost pentru ca in relatia noastra, TU nu ai incredere, pe cand eu iti ofert incredere neconditionata. Esti prost pentru ca langa tine ma simt fericita, iar cand pleci, eu plang. Esti prost deoarece nu stii sa te comporti cu mine si intr-o zi ai sa ma pierzi. Esti un prost pentru ca mereu ma necajesti. Esti prost pentru ca numai eu stiu cat de mult tin la tine. Te iubesc enorm!". Si aveam o pofta sa rad ca un copil incantat de noua lui jucarie. Radeam pentru ca am descoperit ca ma iubeste. Pe urma i-am trimis un mesaj si i-am spus: "Te voi incalzi in acest decembrie!" Iar acum ascult asta:
Deci ninge. E decembrie, e luna d-aia de sarbatori in care te ingrasi ca porcu' , luna cu Mosi Craciuni si toate povestile, luna cu miros de portocala, cu brazi impodobiti, cu seminee aprinse, ma rog toate chestiile propice unei luni superbe. Azi ninge si aceasta ninsoare adauga acel ceva unei luni de decembrie. Fara zapada, parca ar fi fost totul mai trist. Cand eram mai mic (sunt si mare rau) ma gandeam ca mosul >:) nu poate ajunge decat pe zapada. Si atunci cand nu vedeam fulg de nea, plangeam. E asa de frumos cand ninge. Atat am vrut sa spun. Fara iubire azi. De maine, e alta chestiune. Acum ninge! Deci, va urez toate chestiile alea de sarbatori, cu sanatate, cu noroc unde vreti voi, chestii d-astea. Va pupa tata!
Stiti voi ce-i iubirea? Iubirea e un pahar cu otrava, colorata in rosu. Ea te imbie sa ii simti gustul, sa o atingi cu buzele si sa o mirosi. Te imbie si pe urma, pentru fiecare picatura bauta, iti distruge o bucata de suflet. Te afli in vraja ei. Iar noua, oamenilor, ne place atat de mult sa fim sado-masochisti. Sa ne doara cat mai mult si cat mai rau. Ne place sa ne facem viata un calvar din cauza unei iubiri.
