uite
aseară am stat și am băut din vinul păstrat pentru crăciun
Nina îmi dansa prin minte și vorbea despre tablouri și muncă și poze
ne țineam de mână și mâinile țineau loc de inimi bucuroase
pe retină vedeam cioburile orașului unde oamenii au refuzat să trăiască
iar femeia de lângă mine își mușca buza precum mușca dintr-o felie de portocală
începeam să râd
în mine se întindeau aripi pironite în fericire
vedeam sunetele lipindu-se de abdomenul Ninei
ea râdea și își dezvelea dinții albi ca niște solzi lucitori
stăteam sprijinit de spătarul scaunului
creierul meu plutea în tot vinul ăla roșu și dulce
îmi luam în brațe fericirea și o botezam în băutură
din ea se năștea aceeași Nina
rămâneam cu un zâmbet pe față
și sincer să fiu
nu am mai simțit niciodată bubuiturile astea în capul pieptului
îmi las venele să se dilate și să primească mai mult sânge
am fiecare celulă inundată de parfumul Ninei
golesc fiecare amintire din borcanele astea crăpate
le întind pe foi și foile se întind în mine
devin un pergament unde femeia mea își scrie povestea
eu stau și ascult și privesc
îmi întorc ochii după degetele și mâinile și picioarele ei
iar ea se rostogolește pe pielea mea căutând căldură
o țin între brațele astea osoase
senzațiile se ascut atunci când ea îmi sărută fruntea
închid ochii și o las să cânte
acum pot să mă rog
iar între versurile spuse de ea
găsesc fiecare simbol ca o definiție a Ninei
încerc să o citesc precum aș citi o hieroglifă
uneori mă încearcă un fel de durere gândindu-mă că nu ar fi a mea
și-atunci
Nina se cațără pe umerii mei
începem să bem vin să dansăm și să ne spunem viețile
căutăm să ne ținem de mâini și să ne sărutăm mai des
în întunericul din balcon
iubirea noastră începe să lumineze
