o să ajung să îmi fac cruce
atunci când intersecţiile vor fi pline de corbi şi
cocostârci
prin vârful fiecărui copac se lipeşte cerul în dungi
portocalii
un lătrat de câine fuge după un mieunat de pisică
toate lucrurile sunt alandala şi aşezate în perfectă
ordine
încât salcâmii au început să înflorească toamna
iar teii
teii se scutură privind rănile crestate pe scoarţă
o literă A
cu o literă B
cu o sticlă de vodcă adormită pe trecerea de pietoni
iar cuvintele curg precum o paradă militară a bocancilor
am închis jumătate de pleoapă
pentru a vedea lumea bicolor.
lângă florăriile fără petale
cojile de seminţe prind rădăcini spre centrul nervos al
oraşului
toate pet-urile se strâmbă ciocnindu-şi gâturile în
săruturi monumentale
perfecţiunea răsună în nebunia din căşti
un om se crede dumnezeu şi oferă iertare la cinci lei
bucata
îi creionez pe un carton harta spre ultimul bar din lume
începe şi râde şi râde şi râde
nu se mai opreşte îmi spune durerile scuipate în fiecare
parte de oraş
pe fondul sonor aud îngerii cum fâlfâie aripi mari şi
hidoase
mie-mi cresc degetele în numele prezentului
al noului
şi al vechiului
o sa îmi fac cruce în fiecare nuanţă a zilei
în fiecare lovitură de clopot aşezată leneş pe turla
catedralei
în fiecare dormitor în care am făcut sex şi am ascultat
blues
în fiecare femeie întinsă între cearceafuri
în fiecare gură de băutură aruncată spre stomac
o să îmi fac cruce şi o să trec mai departe
în netrăirea asta
merităm un sentiment.
