Elogiu

săruta-mă mereu
spunea Esenin,
și inima ta se plia
pe la colțuri,
rotunjind culoarea sângelui,
năvalnic lichid vital
al iubirii.

Stănescu cerșea tălpi,
sculptând sunete marine
iar noi ne imbătam
cu buzele întoarse
în rostogoliri de daltă,
șmirghel și marmură
cuprinsă între sânii tăi.

singurătatea,
puntea existențială dintre noi,
era supusă uraganelor
și ploilor de plumb
bacoviene,
scârțâituri efemere
ale sufletului.

am rămas întinși în zăpadă,
zâmbim unul la alltul,
contemplând vara
și talpa sărutată
în singurătatea plajei.

Mai ieri era singurătate

aglomerația,
îmbrățișare continuă de buze,
mâini și ochi,
se agită
în miriapozi umani,
viermi cu sufletele
păcătuind a iubire.

sărutăm pavajele
cu tălpile îmbinate,
ne contopim în ritmuri
de claxoane, frâne
ori lumini.

iubito, aștept să ningă,
să mi se aglomereze pe ochi
șoaptele tale
cernite prin vin fiert.

metroul ne leagănă pe toți,
ne îndrăgostește între șine
și varsă peste noi
aglomerații de sentimente
cunoscute de mine,
uitate prin mine.

se-ntâmplă să agonizăm
cerșind de la singurătate
o inimă înghesuită
între pereții coastelor
din ochi.

Friday I'm in love

m-am înecat de atâtea ori
în marea cu brațe
și sărutări
încât
atunci când te văd
respir adânc,
poate rămân cu oxigen
în plămâni
la întâlnirea cu Dumnezeu.

parcul acesta e doar al nostru,
ne sărutăm zgomotos,
cu indiferența îndrăgostiților
făcând jogging
pe muzică de Mozart.

nu m-am gândit niciodată
să alerg prin ploaie
până în centrul inimii,
deși am auzit de atâtea ori
cât de bine e la pieptul tău.

mâine e o nouă zi,
rulez în playlist
friday I'm în love
și jur
pe Dumnezei, sfinți, biserici
că o să îți spăl eu
sânii, buzele, gleznele
și gâtul
cu șoapte
de noapte bună!

Inimă provincială

sunt din provincie,
mi-am închiriat inima
la tine în palton,
poate te înduri
să îi acorzi două-trei sentimente,
măcar până începe să bată iarăși.

nu vezi?
deja i-am făcut bagajul,
arterele îi îngheață pe peron
și tu,
tu aștepți alte trenuri.

sunt din provincie
contează?
înainte era cu buletin de București
dar acum, acum poți să ai lumea.

până la urmă,
inimă mea rămâne nebătută,
virgină și bătrână
precum femeia călcată
de mașina iubirii.

ție îți pasă
sau te prefaci
că ai nevoie de sentimente noi?

Metamorfoza răstignirii

pentru C.A.G


iau inima în palme
și o înjunghii
cu sentimente,
manifestări ale ochilor
buzelor
sau ale noastre.

mereu,
creez ceasuri cu sânge
pe peretele oranj
și număr secundele,
teama omului
condamnat la ne-iubire.

prin ochii mei,
strivesc oceanul de sărutări,
mușc dorul
din colțul de mâine
al nemuririi.

unde ești, cu tot cu îngerii tăi?
mi-ai răstignit sufletul
invers,
în vers,
în strofă,
în poezie!

Sinucidere eșuată

Sunetele ciudate
ale copilului din mine
răzbat absolut
până în dreptul inimii
cerând copilăria înapoi.

Revoltat, încep să creionez abstract
pe venele mâinii stângi
seringi și lame tocite
plimbându-se tulburător
într-un număr de echilibristică
deasupra defileului din palmă.

Sinuciderea nu-i moarte, iubita mea inimă
și nici nu mor,
nici nu mori.
De iubire, o să bați într-una,
clopot uitat în satul gol
chemând credincioșii
la slujbă de duminică.

Mă închin
și mă trezesc
din patul asta
mirosind a copilărie
și sânge uscat.

Dă, Doamne,
iubire,
pentru a mări numărul
de îngeri
din noi!

Explicație goală

Și cine ești tu
de mă interoghezi mereu
cu privire la sufletul mort,
îngropat printre tendoane
și vene tăiate
cu lama ruginită
a privirii?

Mereu mă însoțești,
perdea de colb
repezită în urma paltonului
rupt prin dreptul inimii,
fluturând a gol.

Parcă ieri
îmi cereai socoteala
pașilor din dreptul porții,
absente scârțâituri
de iluzii
și parfum.

Crezi că mă aduci înapoi
cu sunete de trâmbiță
și viermi?

Nu, pământule!
M-am născut
că să nu mor
ducându-mi crucea
la groapă!

Porți îmbătate

Și câteodată
aș sfărâma piatra cu ochii
pentru a găsi aurul
din șoaptele tale,
romanțe incurabile
din trecutul alb.

Alteori,
mi-aș sacrifica un deget,
prelungire a inimii,
caznă înfiorată de smoală,
ochi al simțului tactil.

Și te caut mereu
ciobind sticlă după sticlă,
scoțând pahare
și spargandu-le cu haz,
cu ură,
cu iubire.

Iar tu,
tu nu mai vii,
îți porți pantofii
spre porți banale,
iubiri de-o vară
sau de-o viață.

Peisaj cu moartea pe umeri

A amuțit lumea,
o mamă își ceartă copiii
și le strigă nesimțirea
pe străzile
încoronate cu frunze
de 24 de carate.

Câinii schelălăie ciudat,
își strigă lupii
să vină la gunoaie
și miroase de undeva
a suflet prăjit,
se lasă Secul
iar noi ne certăm pe păcate.

În alte părți,
un claxon de tir
se răsfrânge peste spinări
mâini
și cranii ciobite,
o ambulanță aleargă
sau doar mi se pare.

Cucuveaua de pe umăr
mă anunță la timp
că e secunda de suspans
a filmului turnat
în clipe
și dor.

Prințesa din tutun

Nina Simone - My Bady Just Cares For You

Asculta mai multe audio diverse


Mâna ei,
abur sistematic
de plăceri
provocatoare de infarct,
se rotește grijulie,
cu toată puterea de atracție
primită de la Anna Karenina.

Nu se poate așeza,
ascultă Nina Simone
cu ochii închiși
și plânge la fiecare petrecere
până când ochii
îi respiră durere.

Mai mereu,
trebuie să o car în spate
până la cel mai apropiat spital
specializat
în operații de extracție
a sentimentelor
și rămân cu ea două
maxim trei zile,
asta până când
ne ciripim plecarea
prin sărutări tandre
și pantofii lipiți
de tavan.

Cu alte priviri,
iubita mea are darul
de a rămâne plecată mereu,
mai ales în week-end-uri
și mai ales în țări exotice.

Poate mâine
primesc o vedere
din Turcia
respirând tutun
și soare!

Scrisoare de la A la B

Iubito,
am fost azi la curs,
plictiseală mare, am dezbătut
despre istoria istoriei
și ne-am certat
cu toții
pe fosilele de pantofi.

În rest,
în pauze am mers să mănânc
un covrig,
e sărăcie, am bani
doar să ajung la tine
și să te sărut.

După,
ne-am îndreptat,
roboți îndoctrinați,
spre barul de peste drum
plin cu vin fiert
și glume deocheate.

Iubito,
îmi pare rău,
dar azi am învățat
să decad precum îngerii

Popa Radu - Andrei

~auto-pastișă~

în fiecarezi
îl apucă memoria
cu mâneca roasă
de șoareci
cică tăie colțurile de la poze
cât de necioplit să fii
să spui așa ceva?
parcă îl și văd
atârnând deasupra mesei
având căștile adâncite
în urechile-i de elf
și se chinuie cu foarfeca
să își zdrobească amintirile
despre iubita lui
sau ce muza dracu' o mai fii
că dacă nu m-am săturat
să îi citesc suferința
prin aceleași cuvinte
fără farmec
de parcă are încrustat în creier
aceeași imagine
cu el plângând

Căști

Căștile se află în sertar,
vezi că sunt colorate cu bleu,
au pete de sânge,
urechile îmi curg a sunet
și șoapte pierdute
în întunericul
din becul spart.

Altădată,
credeam că bătăile inimii mele
rezonează pe scoarța terestră
în tropot de elefanți
dar acum, abia pulsează
nebuloasa din galaxia
distrusă
sub coastele tale.

Păcat că oamenii
își trăiesc viața
în căutarea viselor,
privind aiurea pe geam,
ascultând îndemnuri zbuciumate
prin căștile colorate cu bleu,
șoptind a sânge,
pătate cu sunet.

Blamare

Îmi crestez versuri alambicate
în jurul genelor,
gâtului
și stomacului,
iar lumea mă scuipă
cu patimă
de ironie.

Mă așez crucificat
pe acoperișul de stuf
al casei albe,
creionate cu gânduri
și pocniri de degete.

Îmi e greu să cad
pe părul iubitei
născută din coasta mea,
urechile îmi sângerează
a șuierături
iar șira de scoci
purtată de nervi
se frânge constant.

Ochiul drept îmi paralizează
având aceeași culoare gri,
înnorat gâlgâit
de lacrimi.

Poate că lumea
scuipă spre mine
cu pixuri
de rugăciuni
în care trăiesc
emoții trecute
sau noi

Cinste

Vina mea e albă,
cumpărată de la florăria veche,
suflată cu praf
și timp pierdut între secunde.

Vina mea
își strânge petalele
în fiecare noapte pierdută
printre amintirile încă vii
colcăind a speranță inutilă,
sunet de clopot mort
în turla bisericii.

Petrec fiecare imagine
până la ușă apartamentului,
îi dau bani să-mi cumpere
vin roșu
și vină.

Dacă tot sunt condamnat
la memorii abstracte
să închin și creierului
o amețeală dulce-acrișoară.

Virtual

Bowling 4 Soup - Punk Rock 101

Asculta mai multe audio diverse




Mai bine tăceai dracului
din degete, iubito!
Curg tastele din monitor
și jelesc emoticoanele.

A venit vremea să dau sign out
din orice sentiment
vărsat în bloguri, chat-uri
sau alte html-uri.

Laptopul hârâie mereu
aceleași sunete de navă stricată
și netul e un râu prea strâmt,
marea e departe
și buzz-ul din goarnă
nu ajunge la țărm.

Mai bine tăceai dracului
din degete, iubito,
căci acum,
tot facebook-ul e în doliu
și dislike.