așa ziceau toți îngerii torcând precum pisicile din nori
când dumnezeu își aranjează cravata
pomii se umplu de flori și zâmbet
printre arhangheli umblă un câine șchiop
printre oameni umblă oameni cu suflete șchioape
la marginea lumii
lampioanele se sting și pică în neant
de aici scăpa viu cine poate
vorba asta umblă printre lumânările stinse de paști
la fiecare cruce sunt mame care plâng precum sălciile
din capotul lor se preling râuri și ramuri și răni
aveam în vara aia sufletul plin de speranțe
cumva
mirosea a crăciun cu flori de tei
de aici putem vedea până la capătul vieții
sub maldărul ăsta de vreascuri umane
zace neliniștea bună de dinainte de moarte
aveam pe umărul stâng o amprentă de înger
pe frunte era sărutul bunicilor umpluți de flori și zâmbet
haide
pășește cu teamă
joacă-te pe tocul ăla de 15 centimetri
si priveste toți ingerii cum cad întruna
atunci când dumnezeu își aranjează cravata
să aducă mamele înapoi la crucile albe
vreascuri umane împletite cu tămâie
