Dream Theater - Pull Me Under
Asculta mai multe audio rock
iau între palme un romb fierbinte
și-mi desenez cercuri pe vene,
țipând jalnic la toți jokerii,
oameni distruși mental,
cu râsul până în măduva sufletului.
de prin grădinile albe,
pufoase geci de iarnă târzie,
apar valeții cu sticle de șampanie
și dame rigide, plecate cu gândul
spre alte lumi iluzorii, universuri idioate,
paralele, netrăite, neiubite,
iar popii,
popii se roagă mereu,
îmbrăcați în robele de plastic
și zale de carton.
privesc ascuns, tocindu-mi genunchii
cu lacrimi de inimă roșie,
mă întreb câte cărți mai am de văzut
până se întoarce viscolul
din omorât oamenii pe șosele,
deja m-am plictisit să-i știu metehnele,
parcă văd
că atunci când o să se întoarcă,
având sufletele prinse în mașini înghețate
o să urle cu treflele zgâriate în mâini,
mă va răsturna cu fața spre nord,
doar așa, să mă vadă biciuit de fulgi,
în timp ce el o să se joace cu sufletele
dansându-i pe coapse
precum niște șoareci prinși în gunoi.
nu se mai răstește nimeni,
e liniște de-acum încolo,
se aude cum crește un pom sub mine,
mă dau la o parte și-i las frunza
să îmi gâdile ochii,
mâine o să plouă cu scoici și nisip,
se va apropia vara în trompete regești,
iar toți oamenii
vor muri de căldură.
în cărțile de joc
citesc numerele tocite,
mă strânge prea tare asul de cupă
și în liniștea de nou
răpun țipete și sentimente,
arunc cărțile sub masă,
iarăși am pierdut la întâlnirea
cu începutul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu