pânze de pictură

iubita mea mă vrea pictor

îmi vrea mâinile să se înghesuie peste toate celulele ei

caută picturi în ulei cu nuduri perfecte

îşi face mustăţi se crede dali se roteşte prin cameră şi dansează

cu fiecare acuarelă în parte

până când fotoliul cutia de bere masa televizorul

sunt curcubee plastice

ornate cu diverse bucăţi  lemnoase zgâriate de motanul galben

cu ochii negri

iubita mea stă dezbrăcată cu faţa la tablouri

îmi cere să o pictez într-o pădure plină de ceaţă

am spatele transpirat şi pensulele mele murdăresc pânza

îi dau suflu îi dau negru galben roşu verde

o unghie îmi intră în carnee şi o las acolo

venele îmi plesnesc ca nişte biciuri răsunând pe câmpuri

o rază de lumină îi atinge glezna miroase a cărbune

câmpul meu vizual se limitează doar la umbre şi fum

la sânii micuţi la curbele fine

iubita mea îşi fumează sufletul prin toţi porii

muşcă din măr deschide cutii se joacă

o las să-mi umble prin sertare

scoate tablourile vechi şi le rupe

e nervoasă e fericită tristă bucuoasă uimită speriată

eu închid ochii şi pictez

iubita mea a obosit

se aşează pe un scaun cu spătarul rupt

mă întreabă dacă mai am culori petru cercei şi lănţişoare

îi spun că nu îmi trebuie tabloul e gata

e plin doar de feţe lumini şi cadre

o pădure pe fundalul casei noastre şi cuvinte multe

despre ea despre noi despre viitor despre trecut despre prezent

sunt pe jos sticle de vin şi pahare sparte

ultimele haine înainte de a face dragoste

primul trandafir primit de la mine şi multe poze

casete şi discuri cu melodii de jazz

iubita mea mă sărută

am două dungi trasate peste ochi

şi văd prin ele

femeia din tabloul vieţii mele   

undeva nu mai e aer

am capul lovit de toate şinele pământului

mi-aduc aminte de trenuri compartimente înghesuite

un domn trage din ţigară şi oftează pe coridorul plin de pet-uri

coji de seminţe coji de suflet pachete goale de inimi

pe geam sunt înşirate toate tipurile de denumiri sexuale

aripi de muşte anotimpuri trecute şi viitoare

o doamnă îşi agaţă speranţele de trenul următor

staţiile sunt presărate printre cimitire

sate mărunte cu oameni înghesuiţi în căsuţe de lemn

luminile stâlpilor devin prea intense

am o sticla de whisky în buzunarul rupt din dreptul pieptului

o să o desfac o să o beau încet şi o să-mi las oasele să deraieze

mintea mea e deja oprită la un semnal târziu

controlorul deschide uşile sentimentele durerile

îmi smulge biletul din mână

are ochii roşii duhneşte a tutun prost şi a metalul vagoanelor infecte

cântă peste tot o melodie a fierului lovit de fier

înghit tot mai greu lichidul greţos şi maro

bagajele mele sunt unele peste altele

memoriile urlă din cărţile închise

am nuduri ale foilor pe care mi-am scris prima declaraţie de dragoste

în craniul meu se petrec accidente imagini cu bucăţi de sticlă sparte

frânturi şi fracturi ale imaginaţiei

un şoarece se urcă pe banchetă doamna din faţa mea urlă

domnul se întoarce privind în gol

şi-acum

unde sunt toate clipele închise prin cuvinte?

un tren se loveşte de trenul ăsta împuţit

aud în urechi ultimele şoapte ale părinţilor

simt mâna iubitei întinsă pe tot gâtul meu

şoarecele îmi muşcă un deget şi roade acolo

parcă o lacrimă se desprinde din frunza ochiului

pe urmă

negru

am capul lovit de toate şinele pământului

aud sirene oameni plângând fier râcâit pe fier

frigul se transformă în aer de viaţă

încrucişez degetele pe crucea formată din oase şi metal

o lumină îmi irită ochii dar eu nu văd

ăsta e mort

lăsaţi-l să plece în voie

numărând coaste impare

am în gât marul lui adam

îmi pipai coastele colcăind a viermi

dumnezeu mi-a zdrelit toate oasele fără să-mi ceară socoteală

nu-mi ies la număratoare le calculez iarăşi

una e lipsă încerc să o caut printre cearceafuri

pe noptiera burduşită de cărţi ochelari şi funde

astea sunt lucrurile tale

biblia mea a căzut sub patul de stejar primit de la părinţi

astă-seară e prea multă ceaţă în oraş

de parcă tot aburul ar ieşi din plămânii tăi odată catifelaţi

stai pe balcon înduri frigul fumezi pall mall vândut la bucată

sunt chestii minore din viaţa noastră

te iau în braţe şi-ţi număr oasele începând cu rotula

tremur iarăşi ca ultimul creştin rămas în viaţă

te-ntorci cu spatele la lume

îmi zâmbeşti învăluită în fum

mi-am săgetat undeva sus lângă frunte o coroană cu spinii tociţi

faţa mi-e inundată de sânge tu râzi în continuare

mi-am căutat fericirea prea mult timp azi am găsit-o

într-un maldăr de rufe vechi şi oase putrezite

uite

pe parchetul decorat cu lumânări şi petale

se naşte un lac aburind cu toate memoriile imaginile clipele

în jur sunt sute de cuvinte adresate unul altuia

coastele mele renasc oameni noi

iar tu cea îmbrăţişată de ceaţă râzi ca o dementă

râzi până când maxilarul devine expresie a nebuniei

ai o cruce apărută pe obrazul pudrat cu zăpadă

privesc spre pâmăntul din care am ieşit

aud ultima bătaie de inimă a frunzelor

îţi aud sunetele plămânilor

expirând păcate

expirând ceva redescoperit după secole întregi de migraţii

prin deşertul iubirii am descoperit edenul

te-am adus la nemurire în camera asta a noastră

unde se învârte tot centrul vieţii transfigurat în suferinţă

din gâtul meu ies sunetele a mii şi mii de păcătoşi

arunci coasta mea ca pe-un obiect straniu şi termini tot fructul

eu

eu am în gât mărul lui adam

îmi pipăi coasta neatinsă de unghia lui dumnezeu

o fixez printre celelalte toată pielea îmi trosneşte

mă simt intact şi necunoscător

am ochii injectaţi cu apocalipse trecute

mă sufoc cad în genunchi şi râd continuu

privind cum te întorci în deşert.

cămăşi fugare

să nu vii la mine întorcând privirile din urmă
eu sunt întins pe băncile de fier forjat
uite
o să se lumineze tu ai rămas la fel de frumoasă
trenul cu tine plecând se duce se tot duce
în palmă mi-au rămas scoici
două capace de la sticlele de bere pe care le scorojeai cu unghia
se prelingeau ojele albastre roşii verzi galbene
puloverul tricotat cu două mâţe negre se mula tot mai mult pe spatele tău
sunt imagini apărute ca un ultim fum de ţigară tras cu nesaţ
şi expirat într-o iarnă mult prea rece şi mult prea lungă

mi-am notat pe toate cărţile de tarot
desene extreme cu mult parfum de trandafir
himerele ieşite din visele mele torc prin buza crăpată a vântului
gara e pustie coloanele sunt pietre reci şi mâzgălite cu buze trandafirii
ale tale au dispărut undeva pe spatele meu
de acolo primesc mereu mesaje S.O.S
le-am căutat cu lumânarea în fiecare noapte a Sfântului Andrei
vertebrele trosneau oasele îmi deveneau umbre ale celui care am fost
mă priveai îmbrăcată cu toate dar absolut toate cămăşile mele
lumina era stinsă şi pisicile din pulover deveneau reale
se jucau printre sâni
melodiile lui Tom Waits curgeau prin fiecare centimetru de carne
de cameră de ciorapi de frunză de vin

de nu vii mâine
eu am să aştept aici
pe băncile din fier forjat printre porumbei şi sticle goale de băutură
vântul s-a-nteţit fuge de nebun după trenul roşu
i-am dat un capac din cele două
scoicile le păstrez pentru ceasul rămas neîntors
poate timpul ne ocolea pentru totdeauna.