Aveti incredere...

Aveti incredere in parintii vostri! Ei au trecut prin ce am trecut noi. Stiu cum ne simtim. Dar au uitat. Insa atunci cand ne privesc pe noi isi aduc aminte de unele lucruri. Si ne indruma. Mereu ne doresc binele.
Asa ca aveti incredere in parintii vostrii!

Promisiune in van

Asculta, citeste si gandeste:

The sound of sea
Asculta mai multe audio Evenimente



Ti-am promis ca iti voi construi
Un castel falnic, stralucitor
De nisip.
Cu unghiile mele netaiate
Fur din mare
Nisipul ud
Ca urma pasilor tai.

Ma chinui sa il aduc
Pe galbenul fierbinte
Al stancilor roase
De vant si de sare

Cand sa pun si ultimul turn
Se prabuseste

Vis?

E clar. Sunt obosit. Atat de obosit incat adorm mereu si am mereu acelasi vis. Cu tine, tinandu-te de mana. E ciudat. Fata ta nu o recunosc, dar stiu ca esti tu. Ceva din mine imi spune asta. Nici mana ta nu o mai recunosc. Si totusi ii simt finetea si caldura iubirii tale. Obrazul tau e diferit. Totusi vad prin acea diferenta acelasi loc pe care l-am sarutat de atatea ori. Buzele iti sunt imbatranite, crapate. Sa fie de la iarna care ne inconjoara? Sa fie de la expunerea acestui vis intr-un univers in care suntem batrani?
E atat de vaga imaginea ta. Si totusi te simt langa mine. Iti simt parfumul si iti simt privirea. Iar privirea ta ma incalzeste in suflet. Sau poate in inima? E greu sa imi despart sufletul de bataia inimii. E atat de greu incat daca le-as desparti o secunda, sufletul meu ar muri. Nu inima. Ci sufletul. El, care nu poate sa moara, trece in nefiinta. Se destrama.
Visul meu inainteaza pe propria lui cale. E ca un ghem care se tot invarte, pana cand firul trece printr-un cutit. Atunci se rupe. E taiat. Si cand adorm iar, visul meu o ia de la capat, pana in acelasi loc. Ciudat. Ma trezesc iar si iar. Si iar incep visul, intr-o cautare continua. Pana adorm, ascult asta:

Guns'N'Roses - Street of Dreams
Asculta mai multe audio Muzica

Craciun Fericit!

Simplu...atat vreau sa va spun: Craciun Fericit! Mai frumos de atat nici ca nu se poate;)

Ultimele pregatiri

E stresant. Din ce in ce mai stresant. Se apropie Craciunul, Revelionul, iar voi doi nu mai aveti timp sa stati impreuna. E un dute-vino extenuant. Sunteti mereu despartiti, telefoanele va sunt de prisos. Nu ai cum sa ii auzi vocea, desi sti ca pentru tine ar fi ca o binecuvantare. Si atunci iti suna telefonul. E melodia aleasa special de ea. Intai stai un moment cu ochii inchisi. Te gandesti special la ea. La toate momentele petrecute impreuna. Apoi raspunzi. Iar vocea ei, pe cat de delicata acum cateva zile, pe atat de grava in acest moment, iti spune repede: -Imi pare rau iubitule! Vreau sa ma intalnesc azi cu tine.
Va intalniti in parc si te ia de mana. Isi apropie obrazul de al tau si te saruta pe gat. Apoi se intoare. Nu te priveste in ochi. Priveste in jos. Isi framanta mainile si apoi iti spune, cu lacrimi in ochi: - Nu mai putem sa ne intalnim! Imi pare rau...
Ramai buimac si o privesti cum se indeparteaza. Asta a fost ultima pregatire...

LOVE BITES
Asculta mai multe audio Muzica

Scena

E a ta. Iti sopteste mereu la ureche aceleasi cuvinte:"Te iubesc enorm iubitule!". Azi dimineata, te-ai trezit inaintea ei. In timp ce iti savurai cafeaua, o priveai si nu realizai ca e cu tine acolo, in camera ta, uitand in acea seara de toate certurile voastre. O privesti incontinuu si realizezi ca inainte nu o doreai. Acum e a ta cu desavarsire. Pana mai ieri, nici nu o bagai in seama cand trecea pe drum si iti arunca o privire. Acum, daca o vezi pe drum fara tine, simti ca innebunesti. Te atrage tot mai mult in iubirea ei, iar tu nu mai poti sa scapi de acolo.
S-a trezit si ea. Te vede prin ochii abia mijiti cum ii admiri trupul. Se simte bine. Si tu stii asta. Ii place sa creada ca ea e pentru tine cel mai important lucru. Dar tu nu crezi asta. Asta e simpla realitate. Te asezi pe pat langa ea si o mangai pe obraz. Ea iti trage mana si te saruta. Iti simte gustul de cafea si te cauta tot mai mult. Iti place ca ai putut sa o admiri dimineata, atunci cand frumusetea paseste in varful picioarelor. Ramaneti imbratisati o vreme. Doar pana cand soarele va mangaie mainile. Atunci va dati seama ca iubirea voastra e sacra in fata stelei ce ne-a format.
E a ta. Esti al ei.

Lily Allen - Who'd Have Known

Super piesa. E pur si simplu de leneveala. Aare emotie in ea. Merita sa o ascultati:

Frig...

E un frig extrem afara. Am si dovada. E atat de frig incat, cu toata bucuria zapezii, nici macar plantele nu au avut timp sa isi lase frunzele prada pamantului. Priviti si dumneavoastra:

Anunta-ma cand ai dovada ca te iubesc...

...imi spuse ea mai demult. Acum, am dovada ca ma iubeste. Asta-seara plangea si ma facea prost. Iar in cuvantul "prost" rostit de ea, gaseam de fapt: "Esti prost fiindca eu te iubesc si tu ma faci sa plang. Esti prost pentru ca eu sufar atunci cand tu arunci niste cuvinte ce nu isi au rostul. Esti prost pentru ca in relatia noastra, TU nu ai incredere, pe cand eu iti ofert incredere neconditionata. Esti prost pentru ca langa tine ma simt fericita, iar cand pleci, eu plang. Esti prost deoarece nu stii sa te comporti cu mine si intr-o zi ai sa ma pierzi. Esti un prost pentru ca mereu ma necajesti. Esti prost pentru ca numai eu stiu cat de mult tin la tine. Te iubesc enorm!".
Si aveam o pofta sa rad ca un copil incantat de noua lui jucarie. Radeam pentru ca am descoperit ca ma iubeste. Pe urma i-am trimis un mesaj si i-am spus: "Te voi incalzi in acest decembrie!"
Iar acum ascult asta:

Ninge...

Deci ninge. E decembrie, e luna d-aia de sarbatori in care te ingrasi ca porcu' , luna cu Mosi Craciuni si toate povestile, luna cu miros de portocala, cu brazi impodobiti, cu seminee aprinse, ma rog toate chestiile propice unei luni superbe. Azi ninge si aceasta ninsoare adauga acel ceva unei luni de decembrie. Fara zapada, parca ar fi fost totul mai trist. Cand eram mai mic (sunt si mare rau) ma gandeam ca mosul >:) nu poate ajunge decat pe zapada. Si atunci cand nu vedeam fulg de nea, plangeam. E asa de frumos cand ninge. Atat am vrut sa spun. Fara iubire azi. De maine, e alta chestiune. Acum ninge! Deci, va urez toate chestiile alea de sarbatori, cu sanatate, cu noroc unde vreti voi, chestii d-astea.
Va pupa tata!

Stiti voi ce-i iubirea?

Stiti voi ce-i iubirea?
Iubirea e un pahar cu otrava, colorata in rosu. Ea te imbie sa ii simti gustul, sa o atingi cu buzele si sa o mirosi. Te imbie si pe urma, pentru fiecare picatura bauta, iti distruge o bucata de suflet. Te afli in vraja ei. Iar noua, oamenilor, ne place atat de mult sa fim sado-masochisti. Sa ne doara cat mai mult si cat mai rau. Ne place sa ne facem viata un calvar din cauza unei iubiri.

Parfumul

Esti dependent de parfumul ei.
Inspiri aerul care contine urma aceea de parfum ca un aspirator. Vrei sa tii mireasma aia doar pentru tine. Te simti ca un om ce a pierdut ceva important si acum cauta nerabdator acel lucru. Cauti fara incetare. Ai impresia ca o gasesti, dar momentul urmator ai pierdut-o. Nu stii daca e real sau nu. Te trezesti dimineata si primul lucru pe care il faci e sa cauti parfumul ei. O suni si crezi ca el poate trece prin telefon. Te inseli amarnic, si lucrul asta iti picura venin in ochi. Esti orb. Cauti orbeste ceva ce e la ea. Daca o gasesti pe ea, gasesti mireasma care iti va reda privirea. Esti un orb si cauti in intunericul lumii singura raza de lumina din viata ta. Esti singur si ti-e frica de acest lucru. Pasesti pe o treapta pe care nu ai mai fost. Nu e de piatra, nu e de lemn. E o treapta de fum. Daca o sa calci usor, o sa o treci. Esti orb si ti-e frica sa calci. Iti e rusine de teama ta. Te infurii si atunci te arunci orbeste cu pumnii in treapta de fum care se sparge si deodata cazi. Nu stii unde esti, nu stii daca ai murit sau nu. Si deodata te izbeste parfumul ei. Mirosul acela dulce iti invadeaza plamanii si simti cum inima ta bate mai tare. Negura din ochi se scurge si lumina intra in locul ei. O vezi langa tine, micuta si plapanda. O iei in brate si te gandesti ca ai putea sa o rupi daca o strangi prea tare. Vrei sa o tii mereu in brate. Ti se pare ca o cunosti, dar nu stii nici macar din ce cauza zambeste. Esti un prost. Crezi ca ai invatat sa iubesti cat timp ea a fost plecata. De fapt, tu ai dat inapoi. Ea te-a depasit. Ea ti-a dat palma de care ai avut nevoie. Te-a trezit. Acum, trebuie sa pornesti in urmarirea ei. Altfel, te va considera inferior. Va renunta la tine. Iubirea trebuie traita din plin atunci cand esti la acelasi etaj cu al ei. Se intampla uneori sa fie un decalaj. Daca vrei sa acorzi o sansa iubirii voatre, asteapta-l si pe celalalt. Asta nu inseamna sa ramai acolo o eternitate. Iubirea e un turn cu mii de etaje. Trebuie doar sa te aflii cu liftul la nivelul potrivit. Restul vine de la sine. Un sarut, o imbratisare…poate chiar si o urma de parfum.

Sarpele

August. Soarele explodeaza in fiecare secunda si trimite spre Pamant, ca niste sulite, particulele de caldura. Pe langa casa isi taraste trupul fara de picioare un sarpe gri cu burta alba. Caldura i-a incalzit sangele si acum reuseste sa digere in totalitate mica broasca de aseara. Acum se taraste spre un loc racoros, un loc unde sa simta un pic de umbra. Limba bifurca este ca un baston pentru orbi, calauzindu-l spre o groapa. Ajunge acolo si crede ca acum se poate odihni pana la vanatoarea din acea seara care urmeaza. Deodata, apare un cap deasupra gropii:
- Ia uite, un sarpe! Ptiu, fi-ra-r al dracu' , ce m-am speriat!
Cand se trezeste sarpele din ameteala pricinuita de lovitura in cap se vede inchis intr-un borcan pus in bataia soarelui. Aerul e uscat, greu de respirat. Sarpele se zbate sa iasa, incearca sa scoata capul pe gura borcanului, insa este vazut de OM si acesta ii tranteste un capac, strigand:
- Mircea, tata, vino sa vezi ce am prins!
- Ete un sarpe! Asta de unde a mai aparut?
- L-am gasit in groapa! Cred ca se ferea de soare!
- Pai si daca se ferea de soare, de ce l-ai pus in soare? Si pe deasupra ii pui si capac. Moare ma tata asa! Fa o gaura in capac si nu mai moare!
- Acu’ stau sa ii fac si gaura sa respire! Las’ ca are el aer!
Sarpele tot incerca sa scape. Se dadea mort, cu burta in sus, nu mai facea nici o miscare. Copilul, crezand ca e mort, lua capacul la borcan. Sarpele atata astepta, ridica trupul subtire si dadu sa iasa afara. Nu putu insa pentru ca fu pus inapoi capacul:
- Asa faci hotule? Crezi ca nu stiu eu ce iti poate capatana? Las’ ca te scap eu de aici!
- Ia mai lasa dracului sarpele ala si pune mana sa faci treaba! Toata ziua stai si ori citesti ori gasesti sa faci altceva! ii spuse tacsu nervos. Ce, crezi ca mie imi place sa muncesc? Nu imi place! Da’ ce pot sa fac?
- Lasa-ma macar sa il duc la marginea satului sa ii dau drumul. Macar sa nu moara!
- Du-te, da’ sa vii repede ca nu stiu ce-ti fac!
Copilul, cu borcanul in mana, mergea pe strazi si vorbea cu sarpele:
- Vezi ma prostule, acum iti dau drumu’! Sa ma pomenesti in toata familia ta serpeasca amaratule!
Ajuns la marginea satului, copilul arunca sarpele intr-un tufis. Mirat ca nu pleaca de acolo, copilul lua un bat si incepu sa il impunga pe sarpe, care, plictisit, se ondula cu intreg corpul si cerceta locul cu limba.
Trecand pe acolo, un om cu o undita in mana il intreba pe copil:
- Ce e ma acolo?
- Ce sa fie nene? Un sarpe. L-am gasit acasa si l-am adus aici sa ii dau drumu’ !
Omul, lua undita si il trase pe sarpe pe drum:
- Ce faci nene?
- Ce sa fac? Vreau si eu sa vad cum e sarpele asta!
- Nene, sa nu il omori!
- Nu il omor, stai linistit! si in acelasi timp ii strivi capul in tarana.
- De ce l-ai omor nene?
- Nu te gandesti, ma prostule, ca poate sa il muste pe un copil mic de picior?
- Pai l-am adus aici la vie nene! Cine vine aici?
- Cum cine vine ma? Nu o sa vina ma-ta si tac-tu la cules la vie?
- Ba da!
- Si poate ii musca pe ei!
- Nene, mi-ai omorat sarpele! De ce nene?
- Taci in pastele matii ca nu era sarpele tau! Nu l-ai facut tu!
- Nene, pe tine Dumnezeu te-a facut!
- Pe mine m-a facut mama ma prostule!
- Si pe mama ta cine a facut-o nene?
- Maica-sa!
- Nene, eu am invatat la scoala ca Dumnezeu ne-a creat pe noi!
- Ai invatat prost ma! Nu exista Dumnezeu!
- Ba da nene! Dumnezeu a facut totul!
- In afara de serpi! Pe aia i-a facut ala cu coarne!
- Diavolul adica? Nu mai sunt mic nene, am 13 ani si stiu cine e ala cu coarne! Da’ pe sarpe l-a facut tot Dumnezeu! Si pe Diavol, tot Dumnezeu l-a facut!
- Nu mai spune! Pai si de ce l-a facut ma pe Diavol?
- Ca sa vada Dumnezeu daca il iubim sau il uram!
- Si cum vede Dumnezeu astea ma?
- Prin ce fapte faci!
- Si ce fapte am facut?
- Ai omorat un sarpe! Asta e un lucru rau nene!
- Ce pastele matii spui acolo ma? Cine esti tu sa imi spui mie ce am facut rau si ce am facut bun! Pleaca ma acasa, ca daca iti dau un sut in cur incepi sa plangi!
- Ce ai nene acum cu mine? Pot si eu sa fac fapte rele!
- Si ce fapta rea o sa faci acum ma?
Copilul, fuge si ia undita din mana omului. O tine cu amandoua mainile si apoi o crapa cu genuchiul.
- Pastele matii de copil afurisit! Sa imi iei undita ma ca daca nu te bat pana iti curg muci in loc de sange!
- Pleaca nene, lasa-ma in pace!
- Ce ai zis ma? Sa plec? Unde sa plec ma? Hai pana la ma-ta, sa ii zic ce mi-ai facut!
Copilul, se smuceste din mainile omului si incepe sa alerge. Cand ajunge la cincizeci de pasi de el ii striga:
- Auzi ba! Dumnezeu iti da dupa cum dai! Pleaca dracului si prinde peste cu mana goala!

Despre moarte

Mereu trebuie sa existe cineva cu probleme, chiar daca nu esti tu, este cineva apropiat tie. Ai stat vreodata sa te gandesti ca mereu cand ai ceva important de facut intervine cineva? Si aici ma refer numai la persoanele care iti sunt apropiate. Vrei sa pleci cu amicii undeva la munte sau la mare, nu conteaza unde, conteaza ca pleci din orasul asta fara viitor, fara peisaj, doar cu banalul vietii tale zilnice de elev, cand intervine ceva. Vrei sa stai cu prietena undeva la mare, pe plaja sa admiri rasaritul soarelui, sa o saruti, cand intervine cineva. Vrei sa te pregatesti de un examen, de o teza, de o admitere, cand vin in vizita rudele si mai trece o seara in care nu inveti, in care te dai cu capul de pereti ca nu mai stii anul cutare, sau batalia cutare, sau miturile din poezii, sau ce trebuie invatat.
Asta inseamna ca totul trebuie planificat mereu. Viata mereu ne ofera surprize, fara de care nu am mai avea viata. Atata timp cat sti sa iti ordonezi viata, si surprizele vor fi mai putine, dar la nivelul in care poti trai fericit.
Uneori, viata are si surprize neplacute, cum ar disparitia unui membru drag al familiei. Uneori ma gandesc daca sufletul nostru mai simte ceva cand murim. Mai putem noi sa ne vedem corpul pus in amarata aia de groapa, la doi metri sub pamant, fiind lasat prada viermilor si organismelor ce ne vor fura carnea centimentru cu centrimetru? Si sufletul unde se duce? In Rai or sa spuna multi. In Iad or sa raspunda ceilalti. Dar daca nu exista nimic, nici Rai, nici Iad, nimic. Poate nici suflet. Murim, ne descompunem, ne transformam corpul in minerale, si tot felul de elemente chimice. Plantele isi duc radacinile in corpul nostru, extrag elementele, sunt mancate de animale, care la randul lor sunt omorate si gatite de oameni. Se poate spune ca ne reincarnam in altcineva? Este greu de spus. O sa stim noi ce gandeste cel care tocmai a mancat o bucata de friptura? S-a gandit el macar ca poate vaca aia a mancat o planta care creste din seva ta? Poate ca nici el macar nu stie ca vaca aia a mancat planta care avea gust de creier de om de 80 de ani, sau poate a avut gust de inima de adolescent. Mai conteaza? Atata timp cat carnea e buna, nu conteaza de unde vine. Si totusi, poate in mine e o bucata din bunica sau bunicul, o parte din strabunii tai, o parte din Cezar, o parte din Decebal. Poate suna ciudat, dar de unde stim noi ca viata noastra nu are nimic in comun cu cei morti? Viata e un ciclu continuu: te nasti, traiesti, mori, te nasti...dar te nasti in altul. Pamantul e prea plin de morti,si atunci ne incarca pe noi cu mortii. Dorim atat de mult sa scapam de ei ca ii aruncam intr-o cutie de lemn sub pamant, dar nu ne gandim ca ei se intorc si traiesc prin noi. Credem ca daca ne debarasam de ei, scapam. De fapt, ei traiesc mereu. Astfel omul e nemuritor. Omul nu numai ca nu moare, dar astfel, poate sa aiba puterea sa zambeasca in fata mortii, si sa le spuna celor dragi lui: „Ne intalnim curand! Asteptati putin!”

Buna tuturor...

Sunt un nou venit in aceasta lume, a blogger-ilor, de aceea pentru inceput o sa ma descurc mai greu.
In acest blog vreau sa impartasesc cu voi unele momente din viata mea, unele idei nascocite de creierul meu, precum si sentimentele traite de mine.

Va astept,
Whitefrets.