acum șapte ani l-am văzut pe tata devenind tată
undeva în mintea mea se adaugă imaginile copilăriei
am băut o cană cu apă între două respirații
prin retină se înșiră coloane de fum cu bunicul în prim-plan
mi-era cald stând pe scaunul crăpat de ani
peste patul înfășurat cu giulgiul aspru
căutam cuvintele silabisite încet
nepoate
vreau o cană de apă rece pentru căldură
vreau pastila pentru durere
și o vreau pe mama să îmi sărute fruntea
chemam privirea tatei să mă ajute
îi vedeam durerea zgâriindu-i pieptul
tata ștergea fruntea bunicului cu palma tăiată
aveam senzația că somnul se prăbușește în moarte
sunetele se prefăceau în vinul aruncat peste pământ
în loc de o cruce de brad lacrimile înnodau ramuri de salcie
trecuse o primăvară de ani peste oamenii îmbrăcați în negru
și bărăganul ăsta sec de bolovani tăcea în vânt
tata îmi strângea umărul cu palma făcută căuş de dor
plecam capul
de atunci
tata a rămas tată
