Nina e o poezie pe picioare
aici nu mai sunt alte versete sau biblii
totul ține cont de stilourile unghiilor
de umbrele desenate de trupul ei pe cearceafuri de sunetele rupte la întâlnirea cu norii
de cerneala scursă din ochi de mirosul de creion dermatograf
de alunițele de pe spate care se rotesc mereu și mereu
în același ritm al planetelor desenate de copii pe ultima foaie a caietelor
și totul se învârte în jurul brațelor ei până la sfârșitul omenirii vibrante
în templul ei din pat
Nina își privește oglinda și taie fiecare fir de păr
toate cad la picioarele ei precum colile aruncate de vânt în secolul vitezei
fiecare val refuză să se mai spargă și lumea rămâne împietrită în coloși de sare
poezia din ea se scrie singură la fiecare pas
aici a lăsat o virgulă un punct
un vers se naște din limba ei
în spate sunt cohorte întregi de scribi cerșind literele
astăzi au ce să mănânce și ce să bea
se vor înfrupta cu toții se vor îmbăta și vor înalța focuri
vor dansa pe plaja ultimului ocean pur
și din toate astea
copiii oamenilor de mâine se vor întoarce la un nou alfabet perfect și mai simplu
toate formulele matematice toate chimiile tot adn-ul toate visurile toate chemarile
totul totul totul
se va reduce la același șir de litere aurite
de la N
la I
la N
la A
la fiecare colț vor fi postere imense scrise așa
iar oamenii vor înțelege numele acesta
precum cuvântul mama sau iubire sau poezie
iar Nina,
Nina va fi mereu o poezie pe picioare
