hai să ne transformăm în lucruri imobile
în pietre aruncate de vârtejuri spre cer şi înapoi în
oceane
să devenim icoane plângăreţe roşii aurii lemnoase
ultimul amin să răsară din noi precum o tăcere plină de
zgomot
mirosind a crini uitaţi pe cine ştie ce noptieră zgâriată
cu aceleaşi iniţiale egal iubire
hai să mă transform înt-un radio
tu să fii singura mea ascultătoare din fiecare noapte de
noiembrie
când cerul e plin şi bubuie a ploaie
să mă dai mai tare să mă închizi să-mi schimbi bateriile
o dată la câteva zeci de sărutări primite deasupra
boxelor
din care va răcni numai muzică de cabaret
fumul ţigării tale s-ar roti ca un şoim călător din
plămân în plămân
ar sparge fiecare celulă în drumul lui spre libertate
eu te-aş difuza prin cele patru colţuri din cameră
până vor apune şi ultimii zei
hai să devii simbolul meu
un pandantiv prins de inima gândurilor până dincolo de
orizont
o formă ciobită în coapse şi genunchi
un singur os şlefuit într-o poveste
despre toate miturile lumii despre iubiri pierdute
regăsite
despre război despre pace despre vinovaţi îndureraţi
despre femei şi bărbaţi şi copii
despre noi
hai să devenim sunete înlănţuite unul de celălalt
să ne acordăm visele pe aceeaşi gamă
să răsară din noi domenii diferite de dragoste
pornind mereu de la aceleaşi iniţiale egal iubire
