o să-mi ascund fața în tălpile tale
Nina doarme iar eu vorbesc singur
în capul meu vâjâie toate cuvintele nerostite
închid câte un ochi și privesc umbrele aiurite de pe dulap
în ritmul jazz-ului ele dansează până la finalul lumii și înapoi
cu o mână ating coastele Ninei
încep să le număr ca într-un joc
în dreapta lipsește coasta lui adam
și în toată cicatricea asta invizibilă
lumea mea se cuibărește în sufletul ei somnoros ca al unui copil
încă vorbesc singur
ceva din mine se simte ca o umbră aruncată fix în respirațiile Ninei
o moară plină cu întrebări mă așteaptă la frământat
aici
orele se schimbă în amintiri
în parfumul tomnatic al pielii sărutate
în clopotele din seara de Paște
în gustul ultimului pahar de vin de dinainte de somn
fiecare sunet se întoarce în plămânii noștri
Nina se joacă în somn cu părul abia tuns
îmi plimb indexul pe coapsa ei caldă
astă-seară voi asculta liniștea
încep să îmi tac poveștile
adorm și mă trezesc lipit de ea
ne rotim prin pat asemeni roților din bâlci
printre noi dansează umbrele cu umbrelele rupte
în ploaia asta de mai
Nina își lasă inima să respire
eu îmi las inima să inspire
deschid ochiul stâng iar camera e neagră
punctul meu de sprijin mustăceşte învelit cu o pătură
îmi cad mâinile spre tricoul aruncat pe scaun
iar pe balcon
pe balcon e deja dimineață
