tricoul alb al ninei

pe sub sânii ei curgeau toate legendele oamenilor

toate poveştile de dragoste toate dramele

câteodată

stătea pe fotoliul din balcon şi privea apusul

fuma ţigările mentolate ca o locomotivă plină de gânduri

din toate întâmplările astea

am rămas cu sculpturile ei în carnea mea

ating cicatricile precum nişte corzi vocale

îi aud vocea permanent

ca un aparat de propaganda în timpul războiului

ca un vânt pe care îl aştept în fiecare iarnă

ca o durere venită la timpul potrivit

şi-n toată camera asta în care iubeam

găsesc asfinţitul îmbrăcat în tricoul ei

noaptea

nina părea mai sfântă

o vedeam dormind în acelaşi fotoliu alb

scrumul cădea pe tricoul ei ca un fluviu gri

păşea printre petale de crizanteme şi aripi smulse

 venea lângă mine mă ruga să îi citesc biblia

închideam ochii

tăceam

ascultam

toamna e abia la început

şi nina vine ca un uragan alb

ca o ploaie perfectă printre pomii sufletului meu

ascultăm bătăile din inimă

un bum măreţ pentru ea

un bum măreţ pentru mine

cortina cusută cu tricoul alb cade

noaptea asta începem primul act

din piesa de teatru a vieţii

în faţa mea trăieşte nina

nina a devenit femeie

a început să meargă mai drept să plângă mai rar

să cumpere rujuri mai închise la culoare

mi s-au amestecat în suflet trăirile alături de ea

de la prima palmă ciocnită de obrazul meu

până la ultimul sărut înainte de a pleca la muncă

o aştept zilnic câte două trei chiar patru ore

cănile de cafea devin blocuri reci de porţelan

uneori adorm şi o las să mă trezească

îi miros pielea turtită de oasele mele

caut între pumnii ei fragmente din cărţile lumii

le găsesc şi îi plâng aproape de lobul urechii

după-amiezile

nina devine adolescentă

poartă tricouri largi şi fumează ţigări mentolate

ascultă wish you were here închide ochii

rămâne aşa până la eternitatea apusului

deschide geamurile pe care s-au lipit ultimele frunze de vară

din spatele ei apar braţele mele

dansăm ore întregi acoperiţi doar cu pielea caldă

şi în jurul nostru se lasă liniştea

tăcerea dintre noi e întreruptă doar de sunetul buzelor

nopţile adoarme privind spre ultima carte de pe noptieră

îi simt respiraţia tot mai aproape de  iubire

cobor din pat şi iau un pahar de vodkă

mă trântesc în balansoarul negru închid ochii

în faţa mea trăieşte nina

are sufletul cald şi pielea frumoasă

are ochii căprui şi buzele pline

are părul legat şi tricoul larg

în faţa mea doarme nina de altădată

scenă

femeia oarbă îşi spală păcatele fumând

are peste ochi

pansamente galbene din alte vremuri

nepotul ei priveşte cerul şi îi spune despre nori

uite

unul are o formă de motan bunico

altul are o formă de buze crăpate

mai încolo s-a ascuns soarele după unul

e timid azi şi mai încolo o să plângă

o să mergem în casă şi fluturii or să uite să zboare

femeia oarbă zâmbeşte şi tace

printre pleoapele închise îi fug imaginile

pansamentele s-au făcut negre

ia de mână copilul şi pleacă spre camera cu jucării

durerea nu e acolo

de sub bandaje

curg lacrimi colorate în roşu

lucid

undeva înăuntrul meu

sunt aşezate plăci de azbociment peste jumătate din suflet

mi-am încadrat cerneala în fiecare celulă prelinsă sub sânii curvei

tu stăteai în uşă şi te loveai în ficat

cu toate sticlele de alcool găsite în subsolul creierului

priveam muştele mutante cum îţi sărutau mandibula

vertebrele oasele mâinii ale picioarelor

înaintau spre uterul rămas gol precum un copac în plină toamnă

din toată carnea ta ieşea un puroi albastru-verzui

culoarea morţii din ultimele clipe trăite

am fost acolo şi am văzut paradisul

era aşezat între coapsele purgatoriului

se legănau dintr-o parte în alta durerile facerii

îngerii colcăiau precum viermii căzuţi din frunze

toate apele se întâlneau la mijlocul actului sexual dintre bărbat

şi femeie

mi-era greu să îmi conturez paşii

prin fiecare drum de ţară priveam câmpia plină cu boabe

ultima vară aici m-a prins împletind lucerna cu pozele trecutului

mirosea a nori de ploaie stătută şi dumnezeu încă dormea

uitasem momentul de disperare dintre lovitura de inimă şi cea de cuţit

simţeam doar sângele ieşind din mine

ca dintr-o fântână arteziană situată în Roma

priveam spre cioburile rămase din ultima noapte de sex

erau pline cu rujul greoi şi mov

pe oglinda din baie vedeam mesajele aburite

şi palme unghii urme de spate de sâni de funduri

erau acolo nuduri ce trăiau o singură oră

dispăreau

iar noi încă ne fumam ţigările de bun rămas

undeva în mine

sunt tone întregi de beton detonate de existenţa unei aripi

s-au prăvălit în mine în nanosecunde eterne

pe blocul din faţa parcului defrişat

scrie să privim spre cer ca spre o altă lume

dintre nori apar bucăţi cărămizii de prostituate

şi lumea întreagă se roteşte în jurul focului efemer

mă strâng din coaste şi închid ochii

undeva în mine

sunt prăbuşite zeci de vrăbii ce au uitat să zboare