mi-am
făcut papuci din paginile goale
s-au mulat pe ei cuvinte simple disproporţionate
o gură de fată se imprimă pe icona lui dumnezeu
încep caişii să tremure a primăvară
refuz să simt goliciunea molatică pierdută prin vene
astăzi ne drogăm doar cu poezie iubito
le pufăim ca doi marinari beţi pe puntea vieţii
cădem ne ridicăm privim spre pământul pierdut în aer
şi acum se mai adună licuricii prin arca asta putrezită
mi-am pierdut conturul degetelor izbucnind în plâns
un fluture de varză îşi varsă praful aripilor
în tolba cu lucruri magice
alături de cerceii tăi din pene
alături de parfumul fructelor de mango cumpărate
din hypermarket-urile acccidental plasate lângă soare
alături de papucii făcuţi din cd-uri cu phil collins
sau de cei făcuţi din mine
din scrisorile desfăcute cu grija unei mame fricoase
mi s-au lovit umerii de lemnul mirosind a mare
dormim amândoi încălţaţi cu şlapii de plajă
sfinţii ne inundă cu despărţiri tragice de jumătate de
secundă
am umilinţa scrisă pe frunte mă privesc mereu în oglindă
s-au întors nopţile pline de crize şi priviri în gol
un lampion roşu se aprinde constant la biserica din colţ
aud plânsetul unui copil pierdut printre cripte
suntem mici iubito
atât de mici şi regăsiţi în dureri
deschid ochii pentru prima dată
nămolul s-a transformat în om în eu în tu
dumnezeu a rămas urcat undeva departe
priveşte spre noi râde tăcut la povestea noastră din
timpul potopului
îşi face rugăciunea şi se plimbă spre pat
încălţat cu papucii păcatelor iertate.
