marți, 12 februarie 2013

transă (sau unica mea sursă de lumină)




iar mi-e greu să mă concentrez
număr în gând toate secundele până la viitoare prăpastie şi cădere în neant
mi s-au zdrelit toate aripile penele vânătăile
şi totul se învârte în jurul mesei cu trei picioare
unde stăteam ca un sultan privind foile stropite cu bere şi sânge
peste toate s-a lăsat sunetul mecanic al tastelor
cutiile strivite de perete scrumiere umplute cu veninul lăsat de părul tău
e un abis perfect modelat pe aşchii de femeie tânără
rămăşiţe cancerigene suflate de crivăţ

în colţul peste care s-au rostogolit mormane întregi de haine
se ascund piese de puzzle şi poze alb-negru
în prima apare o mireasă schiloadă cu ochii plânşi
a doua e înmormântarea mea de peste ani
am faţa albă înconjurată de foi scrise nescrise mototolite
o cruce frântă îmi face cu ochiul
urmez lumina şi tac
păşesc printre crăpături în paşii de jazz ai beţivilor găsiţi pe calea victoriei
sunt umbre puternice ale timpului lăsat în urmă
îmi încordez spatele şi ţip spre haos

degetele toate îmi sunt înnegrite
privesc în gol şi din faţa mea se revarsă toate imaginile cu noi goi
lumânări albe scrijelituri cu vârful penei de chitară sâni din care curge numai vodcă
o ceartă ivită pe culmea unde-ţi întindeai cearceafurile ude
toate dispar şi reapar se transformă în bile sisifiene
beau apă din momentele noastre
am putere să ţin ochii deschişi la virgule şi puncte de suspensie
s-au adunat prea multe

mi-e greu să mă concentrez
am foile albe dar pline de cuvinte clipe dureri întoarceri fericiri
irisul meu s-a metamorfozat în pixeli coloraţi
căzuţi într-un abis modelat
pe firimituri de inimă bătrână



Un comentariu: