vineri, 26 martie 2010

Ce vreau sa fiu cand voi fi mare? (exercitiu de imaginatie)

Cand voi creste, imi doresc sa fiu politician. De ce?
Pentru ca pot sa mint mereu si toata lumea sa imi creada minciunile. Pot sa promit drumuri mai bune, dar acele drumuri sa nu existe niciodata. Pot sa promit salarii mai mari, dar banii de la acele cresteri salariale sa ajunga in buzunarul meu.
Pot spune ca 99% din populatia Romaniei asculta manele si nimeni sa nu incerce sa ma convinga ca am spus ceva gresit.
Pot sa neg implicarea mea in fraude si pot sa imi permit sa fac un jurnalist "tigan" sau "idiot". Pot sa petrec intr-un local pana la 3 dimineata si sa conduc apoi masina, fiind beat. Politia m-ar opri doar pentru a fce o poza cu mine. Pot sa imi tratez bolile in alte tari si sa spun ca sistemul sanitar din Romania e la pamant.
Imi pot permite sa imi trimit copiii in tari straine la studii, desi ei nu pot pronunta corect cuvintele romanesti. Pot sa dau bani Republicii Moldova, desi tara mea este intr-o criza financiara.
Si cel mai important, pot sa am o casa in Strada Zambaccian sau in alte locuri luxoase unde sa ma doara-n cur ca oamenii din tara mea mor de foame.
A fi politician este cea mai buna meserie dintotdeauna!


Acest post se poate administra fara prescriptii medicale. A se consuma de preferinta dimineata, la pranz si seara ca sa iti aminteasca faptul ca trebuia sa te gandesti de doua ori inainte de a pune stampila pe buletinul de vot; poate nici nu merita sa ii votam.

RUSINE!

Postare noua

cam in cateva ore am pregatita o postare fierbine....fara iubire, fara sentimentalisme. Un simplu exercitiu de imaginatie, dar care va vi ceva real daca nu facem ceva pentru tara asta...

duminică, 14 martie 2010

Scrisoare....


Te iubesc enorm!!!

Langa tine am simtit mereu ca pot sa fiu un suflet normal. De prima oara cand te-am sarutat, am stiut ca pot sa respir, sa visez pentru noi. De fapt ,mint.
Asta s-a intamplat atunci cand mi-am revenit dupa prostia pe care am facut-o atunci cand ti-am spus ca vreau sa ne despartim...la opt luni. Acum au trecut iar opt luni din relatia noastra si inima mea bate doar pentru tine. In fiecare dimineata cand ma trezesc, ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt cu tine.
Mereu cand zaresc pozele cu noi doi, stiu ca am ales pe cineva care stie sa iubeasca. Poate ti se pare absurd ca acum cateva clipe ne certam si pe urma, la cateva secunde, ne imbratisam. Asa e relatia noastra...cu bune si cu rele.
Mi-ai reprosat de multe ori ca sunt gelos peste masura. Si de ce nu as fi? Cand sunt impreuna cu o asa de frumoasa fata, de ce sa nu ma incrunt atunci cand stiu ca suntem despartiti 5 zile pe saptamana de 50 de kilometri. Poate am exagerat uneori, iar acum crezi ca te consider un trofeu. Nu e adevarat. Recunosc, cu exgeratul de multe ori am depasit limita. Doar ca nu te consider un trofeu. Nu sunt genul vanatorului,ce fugareste dupa orice. Sau, daca vrei, esti un trofeu...dar al inimii mele. De cate ori nu stau si ma gandesc la tine. Spui ca te stresez. De fapt, singura alinare a zilei este sa iti aud glasul. Nu poate fi vorba de disperare, desi asa suna. E greu de spus cum anume ne iubim. Uneori am impresia, ca si tu de altfel, ca relatia noastra e ancorata doar in trecut.
Dar hai sa ne gandim la momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna. Mai reprezinta ceva pentru noi? Si daca da, atunci de ce ne certam pentru niste lucruri pe care ti le-am explicat deja. Eu pot sa spun cu mana pe inima...Te iubesc enorm!


P.S. Spui ca sunt...nu conteaza, oricum nu ma pot exprima acum. E o senzatie ciudata. Te iubesc! Si chiar daca nu ma crezi, pana acum esti singura care m-a ajutat sa respir in infernul lumii.