be

be quiet

și am ajuns liniște

se lovesc sunetele de timpan în primăvară 

din toate salturile astea mortale peste mașini și copaci

ne tărșâim sufletul spre nicăieri

se-nchină clopotele atunci când noaptea își spune rugăciunea

mă-ntind după pumnul de lumină și caut o ușă 

am ajuns să stau drept în fața lumii

be sound

și am ajuns zgomot

printre fuioarele astea de fum și claxoane

îmi găsesc fericirea în ultima notă muzicală 

se-ntâmplă rar să privesc răsăritul ca pe un nou apus

aici e un nou uragan de țipete 

și fiecare octavă din el miroase a mir

am ajuns să îmi privesc mâinile ca pe cioturi

be quiet

undeva 

gratiile geamului se taie cu un ciob 

pătrunde o liniște de sticlă mată între pori

peste timp 

norii se lasă-n cascade

be sound

undeva

pe drumul spre soare

am mâzgălit harta cu penițe crăpate

aduceri aminte

uneori

dragostea e ca un lup

și ce rău o să-ți pară

când soarele va merge spre est la apus

acum se lovesc de stele scântei

în sânge pică loviturile ca o ceară fierbinte

coborau spre mine geamurile clipelor dispărute

alteori

prin ochii noștri se duc luminile

au trecut zeci de universuri spre apus

din toate lămpile astea cu gaz de pe stradă

urmăresc licuricii făcându-și cuib în sufletul tău

pe mâini se sticlesc semne zodiacale

din alunițele random

am construit noi constelații de noi

uneori

stăm în noapte ciocnind cuvintele ca două pahare de vin

se-mbată și zeii privind privirile noastre

cumva

prin sertarele astea cu valuri de mâl

găsesc o crizantemă uscată

alteori

îmi închid degetele

stau și respir în paharele de whisky

văd aburii căutând o formă

și nopțile caută capetele zilei

în lumina scânteii topite de ceară

privesc în ochi dragostea

prin colții ei îmi simt beregata smulsă

uneori

las focul să stingă urmele

cuib

prin umbra asta de munte
mâinile mele călătoresc spre infinit
între fiecare melodie de noapte
privesc aburii cum deseneaza semicercuri spre cer
în mine se schițează zâmbete și răsărituri și corturi
în oglinzi calc în picioare ultimul strigăt
acum
se lasă o lună imensă peste fiecare șoaptă

prin umbra asta de brazi
îmi las sufletul pe fiecare creangă
"adu-ți aminte cine ești"
în spate se bifurcă drumul precum limba șarpelui
în față sunt pietre și creste și cascade înghețate
se-ntind spre vale pomii precum slujitorii înaintea regilor
între pământ și stele sunt doar eu

prin umbra asta de foc
se joacă lupii urlând spre zăpadă
din cort li se văd umbrele ca doi îndrăgostiți înfometați
se lipesc boturile de jar și căldură
peste colți le strălucesc ochii în cărbuni
își caută o cărare acoperită de nea se-mpiedică și fug
aici
a rămas doar sunetul trecut

prin umbra asta de stele
închid rucsacul
din el curgeau șuvoaie întregi de povești tăcute
îmi strâng curelele mai tare
în carnea mea sunt voci imprimate
lovesc cu bocancii ultimii pași spre vârf
din aburi se desenează cercuri întregi spre cer
și aici te găsesc