ne căutam amintirile privind în gol
din malaxorul de vieți
unele păreau îmbrățișări calde
stăteam sprijiniți de sirene si stabilopozi
priveam marea
îmbrățișând ultimul centimetru din pielea ta
din noi se ardeau măști
lucram în furnale și sorbeam infinitul
printre clișeele astea
suntem ultimii oameni sărutând o plajă goală
când furtunile devin curcubee
noi adormim în sufletul altuia
pe fiecare pixel
colorăm viitorul gândind la trecut
pe foile astea lăsăm urme de laser și fericire
stăm și privim fiecare inel rostogolit spre altar
din mințile noastre
universul devine un loc de joacă și lumini
adulmecăm răsăritul cu sete
și în ceața asta lăptoasă
privim apusul lipiți precum o scrisoare de iubire
avem între degete mii de lumi privind spre viitor
noi ne trasăm cadrele sprijiniți de zâmbete
în suflet suntem doar
ca în prima poză agățată pe un frigider
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu