fantasmă

vino și bântuie prin venele mele

aici bate o inimă cât un pumn strâns

așa cum se strângeau cearceafurile bătute de vânt

între fiecare verb nerostit

iau o gură de apă și un busuioc în palme

o rugăciune se lovește de craniu

îmi caut reper ochii luminând întunericul

și sub fiecare pas lăsat în aorte

deslușesc vieți ramificate în decizii

unele caută lumini și fericire

altele pică printre lumânări de mort

-uite ce bine era să fim lipsă-

stau și aduc gravitația la nivel de joacă

atunci când amintirile devin viori rupte

printre uși

caut spasme lăsate în trecut

în apusurile astea privind marea

-având în mâini un pahar spart și un clar de lună-

loviturile din piept devin canoane

ca într-un vis

rămâne în suflet doar parfumul

vino și bântuie o casă goală

când stelele devin doar o punte spre infinit

lasă sub preș ultima ta țigară stinsă în scoică

peste firele astea de care sunt agățat

soarele devine un ochi închis în joacă