piruetă

-până ajungi tu la mare vin ploile-

din fiecare buzunar scot scoici și nisip

în ultimele zile

soarele îmi lovește gândurile și cade în apus

las briza să cerșească piele sărată 

și totul se mișcă în culori amestecate

și totul se mișcă în cerc

strâng în palme singurele clipe pictate cu abur

peste noi

cerul pare un șevalet așteptând pânze 

cumva

fluxul și refluxul ne erodează inimile 

privind întinși pe burtă 

toate valurile numărate de la minus infinit 

la plus infinit

la plus etern 

lampioanele agățate sub umbrelă se sting

în fiecare flacără e o sărbătoare 

ne strâmbăm prin paharele de vin 

lumea e un inel înfășurat cu stele

toate zboară precum o batistă albă 

toate cad spre mal

căutăm iubirea și fericirea în sticle aruncate în mare

desfacem inimi mari și le topim în nisip

din steagurile răsărite pe țărm 

privim norii colorați în negru

ca un infinit permanent aflat în piruetă

-până ajung eu la mare 

trec ploile-