tsunami

sunt putrezit

exact ca floarea veche uitată în vază

ca raza de soare

atingând pielea în după-amiaza

când ne-am îndepărtat

precum continentele

cutremur tăcut al inimii

sunt putrezit

cumva

mi-am rostogolit viața pe sub umbre

ca un măr uitat în podul casei

nimeni nu a întrebat de acea pierdere

când toți râdeau și zâmbeau

și aveau vise crescându-le în ochi

sunt putrezit

precum un marinar fără mâini

și picioare

și inimă

fără oase și piele

ca o paiață

privesc micile mele secunde de viață

înecându-se în acel nenorocit de tsunami

format din căderea mărului

în ultima derivă a continentelor