secetă

prin căldură ne topim coastele de asfalt

suntem legați de clipele astea

când toropeala se scurge în noi precum o viață

undeva

soarele ne-a pârjolit sentimentele

am uitat scrisul și caligrafia

coregrafia săruturilor

valuri de mare întâlnind oceanul

când nopțile se adună sub sâni

ieșim din bârlog și adulmecăm stelele

ne adunăm jarul din inimi și îl creștem în palme

durerea se dispersează tăind molecule

și luna toată e tăiată de creasta munților 

unii au fost martori ai tăcerii 

alții s-au aplecat ca o salcie peste pământ 

iar lumea e un planetariu plin de mirări 

și în punctul de renaștere

punem urechea pe beton și ascultam tropăitul ploii

sărim peste iederă și mărăcini

avem părul prins într-o singură coadă

un nod gordian fără început și fără sfârșit

cântăm și dansăm înveliți în nori

jumătate din lume stă pe o scenă

jumătate de lume doarme

avem o singură picătură de suflet în noi