așa cum fiecare orizont se topește sub soare
din sticlele golite se topesc buzele
tăiem răsuflarea cu urme de șoapte
avem pe piele
mărturii antice de sărutări
și în fiecare joc de cuvinte strâns
-așa cum berzele se strâng privind spre sud-
ne aliniem polii magnetici
până când fiecare venă
devine o deltă revărsată în inima celuilalt
admiram diminețile venind în nori
sau în noi
din toate supapele astea de emoții
peste funiile care ni se strâng de palme
avem între noi mii de coloane neșlefuite
pe unele crestăm zâmbete
pe altele beții
pe altele lumânări aruncate în ape
la final
ne trecem silabele împerecheate
scoatem cuvinte noi și râdem și ciugulim din struguri
strângem în brațe parfumul ăla de cais înflorit
dormim privind luna dezbrăcată
-bine ai venit
trăiește!-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu