vineri, 16 noiembrie 2012
războinica după copil
mamă
tata de ce a plecat fără palton
uite
încă miroase orizontul a el
gulerul se mișcă și mânecile la fel
poate că îi e frig poate că plânge
mamă
tu nu trebuie să plângi
am auzit afară pași
miroase a fum de țigară și a pielea tatălui
calul nechează câinele latră ușa rămâne închisă
mamă
spune-mi o poveste de război
tata are o pușcă un pistol o fotografie
undeva
tranșeele sunt prea mari pentru morți
dar tata
tata le evită sare peste ele învinge sârma durerea
bocancii obuzele rănile
vine acasă mâine poimâine răspoimâine
nu e așa
nu e așa mamă?
mamă
au trecut luni întregi
și nu au mai venit scrisori lungi
mirosind a moarte
porți doliu ai ochii întunecați
poate că tata s-a luat la luptă cu dumnezeu
l-a învins și acum se întoarce cu steaguri în spate
parcă aud vocea lui
tu zici că e iarăși vântul
eu sper mamă
eu sper în viață.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Hmmm... interesant joc de cuvinte si idei:)
RăspundețiȘtergereVery very nice.
RăspundețiȘtergerePoezie copleşită de tabloul durerii, de contrariul morţii,
RăspundețiȘtergereîndreptându-se spre veşnicia ei... Există un Suflet românesc...