bipolarism

pe undeva

secundele devin un râu învolburat

format din primele lacrimi

primele izbucniri de furie

-când rupeai creioanele cu care sperai că îți desenezi

casa visurilor tale-

prima înjurătură de sfinți

și Dumnezeu

și dureri și căderi în abrupt

pocnitul a ceva din interiorul tău

care devenea o bombă cu ceas

și sânge clocotit și priviri

revărsate ca o cascadă

mugind a turbare

pe undeva

clipele opresc fiecare amintire

nopțile cu luna cât o casă părintească

mirosul de fân abia cosit și lăsat pe câmp

primul dinte scos 

prima poză în care stai mândru și știrb

iar lumea se învârtea doar în jurul râsului 

mușcături fine ale fericirii

mai ales când îi priveai zâmbetul 

după ce îi spunei că e frumoasă 

între astea două extreme

te simți captiv precum un om blocat într-un ambuteiaj

și atunci îți vine să cobori din mașină 

să lași ușa deschisă și motorul pornit

printre bucățile de tablă și plastic și asfalt

ți-ai croi un drum nou

unde liniștea 

se măsoară în bătăile de inimă 

ale îmbrățișărilor care te așteaptă acasă