miercuri, 15 iulie 2020

poem pentru m.


aici aveai trei ani
și ochi căprui și rochie roșie
stăteai în soare și desenai milioane de vise
-ial s-a lupt cleta-
printre degete îți curgea praful
exact ca un fluviu spărgând copaci
priveai spre nicăieri și așteptai chemarea

din fiecare desen îți făceam icoană
peste mirările astea omenești
anii se rotesc precum un cerc forjat în foc
-uite cum vleau să pictez malea-
în sufletul meu pictai o viață
și un stabilopod lovit de furtuni

în fiecare noapte ne regăsim și privim povești
mișcăm filele încet cât să nu trezim greierașii
în pătura asta miroase a cumințenie și cald
adormi visând cum broasca devine prinț
-nu stinge lumina-
caut o lumânare și o aprind
caut un scop și îl sting

aici te-ai oprit la 3 ani
când baloanele se lipiseră de rochia cu buline
și creta devenea albă
-ulc la stele-
cobor în coșmaruri și plâng
undeva
pe partea cealaltă de soare
ne vom desena visele

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu