orbește

noi avem împreună toate semnele zodiacale

și totuși

ce frumos e bărăganul cu pustiurile lui

atunci când seceta devine sete

din fiecare înlănțuire de degete curg speranțe 

ne întâlnim în culori electrice

și sub pașii noștri 

soarele devine o floare strivită

noi avem împreună vechile sertare 

în care bunicii își țineau biblia și plângeau războaie 

în pumnii de chirpici amestecați cu paie

se întindeau generații de sentimente 

evoluând precum un embrion de zeu 

iar stelele

deveneau aburi de viitor 

noi avem împreună toate diferențele 

și cer și pământ și aer și foc 

căutăm bubuiturile alea de inimi pe nicovală

din aliajul ăsta tocit precum un fir de păr 

se întind sârme lungi peste care aruncăm dorințe 

unele devin pânze mari ca un giulgiu

altele rămân firimituri de vis 

noi nu avem nimic

suntem orbii lăsați pe pământ să își caute privirea

în inima celuilalt

și orbecăim prin toamna asta timpurie

când bărăganul 

devine atât de frumos în sete