când corpurile noastre devin galaxii
-bună
la revedere-
hoinărim călare pe inimi
pe fiecare nucleu de fericire
două viespi privesc cuibul făcut praf
și fiecare trecere în revistă a timpului
arată precum o coadă de cometă plutind în gol
distanțele cresc
la fel și buruienile astea înalte
mai înalte decât casa lăsată neterminată
și supa de pui uitată pe foc
când găluștele devin asteroizi
sau meteori pe cerul celuilalt
în sunetele astea de greutăți mișcate eliptic
fugim gravitațional de trecut
ne așteptăm doar perseidele anuale
când licuricii se transformă în săgeți aurii
-la mulți ani
asemenea-
din vizitele astea nocturne
aducem civilizații întregi în prăpăd
exact ca meteoritul ăla
din care am creat primele cuvinte
-bună
bem o cale lactee?-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu