destinație

când soarele îți desenează măști pe coapse

undeva

tsunami-urile devin mări liniștite

stăm și bem vin roșu

și roșie e toata pielea udată de buze

printre cochiliile astea

se văd frânturi de vise sparte

unele miros a lavandă și sare

când pietrele îți desenează abstract pe brațe

undeva

cutremurele devin poieni pline de maci

stăm și visăm norii pe albastru

și albastru ne este sângele când ne îmbrățișam

printre crengile astea de brad

lumea se joacă precum un copil pe foaia de desen

-aici e un soare cu dinți și o casă cu ochi-

când fulgerele te găsesc întinsă în pat

undeva

tunetele devin șoapte

ploile ne prind de mâini și dansăm orbește prin cameră

pe mobila asta rămân doar umerii noștri

un spate mulat pe dulap încă are o zgârietură

și-n fiecare microsecundă prinsă de noi

trăim respirând bătăi de inimă

când orele se întind ca o margarină pe pâine

undeva

ne trezim înfometați de noi

printre sunetele astea înfundate de oraș

se distinge un tren și tocuri și râsete

și fiecare zi

cunoaște o nouă noapte

ca o reînnoire bezmetică

plină de vin